Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a șapte ani de la nașterea sa în Cer. Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul evenimentelor care...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021



» 40 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Nichifor Crainic

"Este cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii. A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri", spunea despre el Ioan Ianolide (Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă).

 

Nichifor Crainic (1889-1972)

 

   În comuna Bulbucata din fostul judeţ Vlaşca se naşte la 22 decembrie 1889, fiul ţăranilor Ion şi Stana Dobre, cel care mai târziu va deveni scriitorul, poetul, ziaristul, omul politic, directorul de reviste, editorul, filosoful (creator al curentului gândirist), pedagogul şi teologul român, Ion Nichifor Crainic.

   Numele pe care şi l-a impus încă din anii primului război mondial şi sub care îl cunoaşte posteritatea, acela de Nichifor Crainic, este de fapt un splendid pseudonim, nu doar prin rezonanţa sa tradiţional-românească şi ortodox-răsăriteană, ci mai cu seamă prin semnificaţiile pe care le poartă neostentativ (gr. nike-phoros, “purtător-de-victorie” şi crainic, “vestitor”, derivat probabil din crai, vocabulă de nobleţe arhaică, dar şi de încărcătură religioasă, evocîndu-i pe “regii magi” - “craii de la Răsărit”): “cel ce aduce vestea izbînzii”.

   Personalitate controversată, amestec de serafic şi de teluric, teolog şi om politic, poet şi publicist, Nichifor Crainic este un caz pe cît de complex, pe atît de reprezentativ pentru o întreagă categorie de cărturari români ieşiţi din orizontul satului tradiţional.

   Şcoala primară o face în sat, avându-l ca învăţător pe Constantin Spânişteanu, ilustru îndrumător din școala lui Spiru Haret. A fost elev bursier al Seminarului Central din Bucureşti, iar apoi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1912-1916). 

  Scriitor prolific, profesor universitar la Chişinău (1926-1931) şi Bucureşti (1932-1944), director al revistei Gândirea (1926-1944) şi al ziarului Calendarul (1932-1933), ministru în guvernele Gigurtu şi Antonescu (1940 şi 1941), laureat al Premiului Naţional de Poezie (1930), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Viena (1940) şi membru titular al Academiei Române (1941), primenitor al învăţămîntului teologic românesc, Nichifor Crainic a fost una dintre personalităţile epocii interbelice.

    În 1940, Nichifor Crainic este ales membru al Academiei Române şi reconfirmat post-mortem în 1994.

 

  În 1933 este arestat împreună cu alţi colaboratori ai săi şi închis la Jilava fiind deţinut politic în perioada 1947-1962. Condamnat la inchisoare pe viata in 1945, este arestat in 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Vacaresti si Aiud, fiind închis vreme de 15 ani, fără sentinţă judecătorească, şi eliberat în primăvara lui 1962 - abia o umbră a cărturarului şi luptătorului de altădată.

  În volumul II de Memorii, Crainic povesteşte despre chinurile pe care le-a îndurat: foamea, mizeria, bolile, asupririle colegilor de celulă şi ale paznicilor, al căror ţel părea că este exterminarea prizonierilor. Suferă mai ales de imposibilitatea de a fi alături de fiica sa, Nina, rămasă singură după ce mama ei, Aglaia, a murit de pmeunonie în vara lui 1945, când el încă pribegea prin tara. Cat despre calvarul trait in inchisoare, Crainic povesteste: „Forma culminanta a foamei, înainte de moarte, e casexia. Un fenomen care a aparut dintr-o dată la noi. Ai fi zis că e o molimă, dar nu era. Casexia nu are nimic molipsitor. E un fenomen fiziologic provocat de o foame maximă. In câteva zile majoritatea dintre noi ne-am umflat ca nişte butoaie (...) Umflătura începea de la picioare şi se ridica necontenit în sus, până cuprindea tot corpul şi membrele. Erau oameni pe care, văzându-i a doua zi cu faţa umflată, nu-i mai recunoşteai."

 

   Opera lui Nichifor Crainic a fost publicată, parţial în timpul vieţii, dar republicată aproape în întregime postum. Astfel,

- în 1990, Şoim peste prăpastie, poezii din închisoare şi Poezii alese;

- în 1991, apare volumul Zile albe, zile negre;

- în 1993, cursul de Teologie mistică, Sfinţenia – împlinirea umanului;

- în 1994, Nostalgia paradisului (prima ediţie în 1940);

- în 1996 şi 1998, Puncte cardinale în haos (prima ediţie în 1936);

- în 1997, Ortodoxie şi etnocraţie (prima ediţie în 1937);

- în 1997, Ţara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944;

- în 1998, Dostoievski şi creştinicmul rus şi Spiritualitatea poeziei româneşti.

 

   Nichifor Crainic a îngrijit diferite publicaţii, a ţinut peste 500 de conferinţe în ţară, în spirit „gândirist”, şi în străinătate; a fost citat în dicţionare, enciclopedii, istorii ale literaturii române (Grand Larousse, Dicţionar de literatură română, Istoria literaturii române a lui George Călinescu, a lui Al. Piru etc.). A trecut în lumea fără dor la 20 august 1972.

 

   Părintele Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: „Nichifor Crainic este cel dintâi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt şi ocolit al specialiştilor, prezentând-o, într-o formă impunătoare, atenţiunii generale a lumii intelectuale… Nichifor Crainic înnoieşte prin reactualizarea tradiţiei într-o teologie care se mulţumea cu câteva coji din această tradiţie, primite pe calea şi de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvârşind “o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox” („Gândirea”, an XIX, nr. 4, apr. 1940).

 


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.