Evenimentul a debutat în seara zilei de sâmbătă, 2 septembrie, când PreasfinÈ›itul Ieronim, Episcopul Daciei Felix, a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia, la care au participat preoÈ›i moineÈ™teni È™i pelerini care au dorit să fie în comuniune de rugăciune la acest moment de har al comunității parohiale.
Duminică, 3 septembrie, începând cu ora 8.30, înconjurat de un sobor impresionant de preoÈ›i moineÈ™teni, PreasfinÈ›itul Ieronim a oficiat Dumnezeiasca Liturghie. Apoi, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului È™i Bacăului, a fost primit în mijlocul a peste 800 de credincioÈ™i pentru a săvârÈ™i slujba de resfinÈ›ire a bisericii comunității parohiale din BucÈ™eÈ™ti II.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de la Biserica "Sfântul Vasile"-Victoria din BucureÈ™ti a fost adusă racla care adăposteÈ™te cel mai mare fragment din cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, care se află în È›ara noastră, precum È™i părticele din moaÈ™tele SfinÈ›ilor Ioan Botezătorul, Gheorghe, Trifon, Teodor Tiron, Elefterie, Haralambie È™i Paraschevi care a fost aÈ™ezată spre închinarea tuturor participanÈ›ilor la acest moment istoric din viaÈ›a acestei comunități.
În cuvântul de învățătură adresat pelerinilor, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim a vorbit despre lucrarea sfinÈ›itoare a Bisericii pentru cei care fac parte din Trupul tainic al lui Hristos È™i despre reînnoirea vieÈ›ii duhovniceÈ™ti.
„Astăzi am săvârÈ™it slujba de reînnnoire a lăcaÈ™ului de închinare, È™i reînnoindu-se acesta, s-au reînnoit È™i sufletele noastre. Noi cântăm la slujba de târnosire spunând «această casă Tatăl o a zidit, această casă Fiul o a înnoit, această casă Duhul Sfânt o a luminat-o È™i sfinÈ›it-o È™i a sfinÈ›it È™i sufletele noastre». AÈ™adar, sufletele noastre nu se sfinÈ›esc decât în contextul Bisericii, pentru faptul că dacă noi suntem conÈ™tienÈ›i È™i am primit Botezul în numele Presfintei Treimi, atunci facem parte din Biserica lui Hristos ca niÈ™te cărămizi vii din care se structurează acest trup zidit pe temelia apostolilor, a învățăturii SfinÈ›ilor PărinÈ›i, iar capul acestui trup este ÎnsuÈ™i Domnului nostru Iisus Hristos. Având conÈ™tiinÈ›a că facem parte din Biserica lui Hristos, noi facem parte din Trupul Său, iar cei care nu fac parte din acest trup, rătăcesc È™i se încadrează în alte trupuri care nu sunt ale Bisericii, ci străine de trupul ei. Biserica este asemănată de SfinÈ›ii PărinÈ›i cu o corabie care porneÈ™te pe valurile vieÈ›ii, iar Duhul Sfânt suflă ca o briză lejeră pentru a propulsa corabia către limanul mântuirii. Biserica, asemenea unei corăbii, adună pe cei rătăciÈ›i È™i pe cei care s-au îndepărtat de ea pentru a-i duce la mântuire. Calea către mântuire este Hristos È™i Biserica este până la sfârÈ™itul veacurilor, indiferent de ce poate spune altcineva anunÈ›ând o altă cale decât cea a lui Hristos, de aceea trebuie să rămânem întru Hristos, întru dragostea Lui căci fără El nu putem face nimic”.
În cuvântul său, PreasfinÈ›itul Părinte Ieronim a vorbit despre legătura care există între Locurile Sfinte, Ierusalimul ceresc È™i orice biserică sfinÈ›ită de ierarh, arătând totodată comuniunea de rugăciune care uneÈ™te sufletul închinătorului cu Dumnezeu prin mijlocirea Sfintelor Taine È™i a lăcaÈ™ului de cult, toate acestea definind taina bisericii:
„Este un text al Bisericii Ierusalimului care vorbeÈ™te despre Sfântul Mormânt ca «Sfântul È™i de viață purtătorul mormânt» nu pentru că mormântul are viață în sine, ci pentru că el a avut pe Hristos - ViaÈ›a lumii coborât pentru puÈ›ină vreme acolo cu Trupul, deoarece cu sufletul Său S-a coborât la iad È™i a eliberat pe toÈ›i cei care erau È›inuÈ›i È™i cu dumnezeirea Sa a zdrobit porÈ›ile iadului È™i S-a ridicat pentru că nu putea să È›ină un mormânt pe Cel ce este începătorul vieÈ›ii. Hristos nu este o ființă numai pământească, cum suntem noi, El este o persoană divino-umană È™i nu putea să-L È›ină moartea într-un mormânt. El este începătorul vieÈ›ii È™i toate prin El s-au făcut. De aceea citim această evanghelie la slujba dinainte de Înviere când se anunță «La început era Cuvântul È™i Cuvântul era la Dumnezeu È™i Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin El s-au făcut; ÅŸi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut». Acest mormânt care pentru puÈ›in vreme a purtat pe Fiul lui Dumnezeu întrupat este plin de harul È™i binecuvântarea Lui. De aceea mergem la însuÈ™i locul înmormântării ca să ne umplem de puterea È™i binecuvântarea lui È™i să ne încredințăm de Sfânta Înviere aÈ™a cum s-au dus după ce au aflat vestea apostolii Petru È™i Ioan È™i mironosiÈ›ele. ToÈ›i s-au dus să se încredinÈ›eze. Deci pelerinajul la Locurile Sfinte este o vizită de încredinÈ›are, dar È™i o vizită în care ne umplem de harului lui Dumnezeu pentru că Fiul lui Dumnezeu întrupat a trecut pe acolo È™i a săvârÈ™it lucruri importante. Totodată, ne-a dat un har mai aparte pentru că în fiecare biserică avem Ierusalimul È™i Sfânta Masă, pe care noi tocmai am sfinÈ›it-o, care preînchipuie Mormântul lui Hristos È™i de aici aÈ™teptăm să ne fie aceasta temelia săvârÈ™irii sfintei taine a mântuirii noastre, care este Euharistia-taina Domnului Hristos care S-a jertfit, a murit È™i a înviat pentru noi È™i ne-a deschis calea către ceruri. Deci Sfintele Locuri sunt legate de bisericile noastre. În fiecare biserică avem Sfânta Masă care comemorează È™i în har aduce binecuvântarea Sfântului Mormânt, spre răsărit este Crucea cu răstignirea Domnului, la Proscomidie se pomeneÈ™te NaÈ™terea Domnului, pe pereÈ›ii Altarului sunt zugrăvite persoanele sfinte Mântuitorul, Maica Domnului È™i sfinÈ›ii pentru ca ei să fie ocrotitori. În fiecare biserică se întâlneÈ™te Ierusalimul ceresc din care fac parte sfinÈ›ii cu Biserica luptătoare din care facem parte cu toÈ›ii aici, pe pământ. Tot ceea ce am făcut astăzi la slujba de sfinÈ›ire invocând pe Duhul Sfânt, ungând cu Sfântul È™i Marele Mir Sfânta Masă, stropind cu agheasmă acest sfânt lăcaÈ™ este în legătură cu tainele care s-au săvârÈ™it la Ierusalim, precum È™i sfinÈ›ii care au fost zugrăviÈ›i sunt puÈ™i prin chipurile lor în legătură cu însăși persoanele care se află în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este Taina Bisericii, de aceea nu avem nevoie să mergem niciunde pentru că aici în biserică avem succesiune neîntreruptă în credință È™i în har de la profeÈ›i, la Domnul Hristos, la apostoli È™i apoi la sfinÈ›i până în zilele noastre. Avem tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire: Sfânta Evanghelie care stă pe Sfânta Masă, avem Sfintele Taine È™i cuvântul lui Dumnezeu pe care păstorul rânduit îl împărtășeÈ™te în fiecare duminică È™i sărbătoare. De aceea să petrecem cu bucurie în Biserică È™i să unim Ierusalimul de aici cu Ierusalimul de la Sfintele Locuri pentru că ele sunt într-o legătură harică nemijlocită”.
La final cuvântului său, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim a vorbit despre faptul că fiecare casă în care locuiesc creÈ™tini este o prelungire a Bisericii, iar lucrarea lui Dumnezeu este prezentă în fiecare familie mai ales atunci când aceasta se implică în lucrarea misionară È™i filantropică:
„Când intrăm în biserică noi spunem «Doamne, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie È™i intrarea sfinÈ›ilor îngeri care cu noi slujesc È™i împreun slăvesc bunătatea Ta». Deci în biserică ne întâlnim cu sfinÈ›ii. Aici urcăm È™i coborâm. Hristos Domnul a pus pe Maica Domnului ca o scară. Pe acea scară a coborât El chenotic la noi, iar pe noi ne-a ridicat către cer. Mormântul de la Ierusalim s-a prelungit în fiecare dintre bisericile noastre È™i se prelungeÈ™te È™i în casele noastre pentru că È™i casele noastre sunt un fel de biserică. De aceea viaÈ›a bisericii trebuie să se prelungească È™i în casele noastre împlinind Liturghia de după liturghie. Noi nu terminăm liturghia când ieÈ™im din biserică, ci o continuăm ca Taină a fratelui, taina a opta, care este mai importantă decât celelalte pentru că îngrijindu-ne de celălalt recunoaÈ™tem în chipul său pe Hristos, rămânând în dialog È™i comuniune în perspectiva mântuirii. Totodată, avem mormintele străbunilor în cimitir, oare de ce ne ducem la ele? Pentru că deÈ™i ele sunt pline de oseminte, ele fac parte din fiinÈ›a noastră pentru că duhovniceÈ™te noi suntem într-o continuă legătură cu ei. DeÈ™i acolo sunt oseminte goale, totuÈ™i ne ducem pentru a ne întâlni, pentru a face o rugăciune care ne ajută să ignorăm prezenÈ›a lor fizică printre noi”.
Pentru lucrarea de reînnoire împlinită alături de comunitatea credincioÈ™ilor din parohie în cei opt ani de slujire, părintele paroh Alin IonuÈ› Ciobanu a fost hirotesit iconom stavrofor, iar ctitorii înnoitori au primit din partea ierarhilor diplome È™i distincÈ›ii.
Pr. Dumitru Leonard
