Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Maica Domnului, mister nepătruns și inepuizabil izvor de daruri duhovnicești
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului   Astăzi cinstim Nașterea Maicii Domnului, în fața căreia depunem toate grijile vieții noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca și Marta,...

mai multe detalii
FACEBOOK

Seri de priveghere la căpătâiul Teodorei
  Duminica 29 septembrie, după o perioadă îndelungată de suferință, Dumnezeu a chemat-o la ceruri pe Teodora, fiica cea mai mare a părintelui Florin Stamate de la Parohia Șesuri, Protopopiatul Moinești. Astfel trupul plăpând al Teodorei a fost depus în biserica parohiei. Din acel moment, au urmat rugăciuni neîncetate la căpătâiul ei, iar în...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019



» CRUCEA – raiul cel frumos al Bisericii

 

Pr. Costel Mareș


Duminica a treia din Postul Mare, a Sfintei Cruci, este un bun prilej pentru a lua în discuţie un aspect pe care orice observator atent îl poate constata şi anume, că în tradiţia răsăriteană crucea apare întotdeauna împodobită, în timp ce în tradiţia apuseană crucea apare aproape întotdeauna simplă.

Este un aspect aparent minor, un detaliu neînsemnat pentru mulţi, însă în care îşi găseşte ecoul, ca în toate detaliile de altfel, o poziţionare şi o exprimare teologică majoră a Bisericii.

Crucea răsăriteană, ca obiect sau ca reprezentare grafică, apare în general împodobită cu elemente florale ori cu raze, sau cu elemente grafice  dintre cele mai diverse. Câtă migală şi pricepere, câtă investiţie de timp şi de resurse pentru realizarea acestor adevărate opere de artă, pe care le întâlnim atât pe bisericile şi casele noastre, în cimitirele sau troiţele de la răscrucile drumurilor, cât şi în muzeele noastre bisericeşti sau reproduse în albumele de artă creştină!

Care este motivul ce stă la baza acestei preocupări continue şi asidue pentru împodobirea Sfintei Cruci?

El nu poate fi unul întâmplător şi neînsemnat de vreme ce a creat o tradiţie atât de puternică, de bogată şi de constantă.

Acesta este semnul cel mai elocvent al capacităţii Bisericii de a pune împreună contrariile – moartea si învierea – nu în mod arbitrar, ci întemeinu-se în cele mai adânci înţelesuri ale acestora.

Împodobirea Crucii este semnul bucuriei Învierii. În cruce nu vedem numai durerea Răstignirii, ci şi bucuria Învierii. Crucea împodobită din tradiţia răsăriteană ortodoxă asociază indestructibil Răstignirea şi Învierea şi ne arată că acestea nu pot fi considerate separat. Această reprezentare este ecoul fidel al teologiei şi spiritualităţii noastre ortodoxe. „Crucii Tale  ne închinăm Hristoase şi Sfântă Invierea Ta o lăudăm şi o slăvim”, imnul care se cântă în zilele de pomenire a Sfintei Cruci, subliniază cel mai bine modul în care se raportează teologia şi spiritualitatea ortodoxă la Sfânta Cruce. Închinându-ne Crucii slăvim şi lăudăm Invierea.

Împodobirea Sfintei Cruci cu flori în toate bisericile şi scoaterea ei spre închinare în mijlocul bisericii denotă acelaşi lucru, având ca temei viaţa ce izvorăşte din lemnul Crucii lui Hristos.

Implicaţiile teologice ale acestui detaliu sunt mai mult decât evidente. Disocierea între Răstignire şi Înviere şi păstrarea Crucii ca semn al Răstignirii a condus la pasul dureros pe care l-a făcut Reforma protestantă şi multiplele confesiuni, ce au apărut din ea până astăzi, anume la renunţarea la Cruce, la respingerea Crucii.

Este fabulos de remarcat cât de liniştită şi netulburată este conştiinţa credinciosului ortodox, creştinul simplu, care receptează şi exprimă în viaţa sa, cu simplitate şi credinţă, adevărurile teologice cele mai adânci ale Bisericii adevărate reflectate în astfel de semne simbol.

Modul în care este împodobită Crucea pe care o asează la căpătâiul morţilor nu ca semn al morţii ci ca semn al nădejdii în Înviere, subliniază cel mai bine vederea integratoare, holistică a tradiţiei răsăritene ortodoxe, Învierea nefiind altceva decât preamărirea Crucii, a puterii iubirii jerfelnice si smerite.

De aceea preotul în noaptea de Paşti, „mai luminoasă decât ziua”, când proclamă Învierea prin cuvintele „Hristos a înviat!”, el ridică Crucea în văzul tuturor, pentru că aceasta a devenit semnul iubirii mai tari decât moartea, semnul puterii lui Dumnezeu în lume. (I Cor.1, 18).


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.