ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Crăciunul, începutul unei noi ere - *Scrisoare pastorală la sărbătoarea NaÈ™terii Domnului nostru Iisus Hristos - 2018*

Dumnezeu, în bunătatea Lui nemărginită, ne-a îngăduit să ajungem È™i în acest an la sărbătoarea NaÈ™terii Domnului È™i să ne împărtășim din darul pe care Cerul l-a făcut pământului. Postul Crăciunului, cu slujbele sale specifice, cu efortul abstinenÈ›ei È™i intensificarea rugăciunii, cu cercetarea conÈ™tiinÈ›ei È™i mărturisirea păcatelor, cu tradiÈ›iile păstrate de veacuri, este mediul duhovnicesc binecuvântat în care ne-am pregătit trupul È™i sufletul pentru a ne putea împărtăși în mod plenar din lumina acestei mari sărbători a creÈ™tinătății. Ce pot fi sfintele sărbători golite de înÈ›elesul lor mistic È™i reduse la farmecul luminilor care decorează oraÈ™ele, la cadouri È™i distracÈ›ii, la masa îmbelÈ™ugată cu produsele culinare specifice, dacă nu o bucurie superficială È™i trecătoare, tributară cultului imaginii de care suferă omul contemporan?

Crăciunul, adică NaÈ™terea Domnului, este cel mai mare eveniment petrecut de la crearea lumii, care ne vorbeÈ™te despre coborârea Fiului lui Dumnezeu în umanitatea noastră, pentru ca omenirea să poată astfel să se îndumnezeiască. Este marele mister al lui Dumnezeu, este dragostea Lui pentru creaÈ›ia Sa È™i piatra de temelie pentru naÈ™terea unei lumi noi, a unui univers care ne deschide perspectiva Împărăției lui Dumnezeu.

Pentru noi, creÈ™tinii, bucuria Crăciunului îÈ™i are izvorul în marea È™i inefabila taină a Întrupării Domnului, Care, intrând în istorie ca un Om, fără a înceta să fie Dumnezeu, dezvăluie acesteia sensul È™i caracterul său divino-uman, orientând-o spre scopul său final: transfigurarea sau îndumnezeirea, adică unirea cu Dumnezeu ca experiență personală, care începe în viaÈ›a pământească È™i continuă în viaÈ›a care va să vină.

Doar călăuziÈ›i de aceste repere teologice putem înÈ›elege că sărbătoarea Crăciunului nu este doar bradul împodobit, luminiÈ›ele din geamurile magazinelor, nelipsitele reclame sau mesele pregătite copios, ci un mister insondabil, un eveniment: naÈ™terea în această lume, cu 20 de veacuri în urmă, a Celui pe care lumea creÈ™tină Îl predică neobosită. Este răscrucea timpului care desparte în două istoria omenirii, ai cărei ani, de atunci înainte, sunt socotiÈ›i "înaintea lui Iisus Hristos È™i după Iisus Hristos". Astăzi, cu toÈ›ii avem nevoie să contemplăm acest mister pentru a putea descoperi pe parcursul sărbătorii NaÈ™terii Domnului, bucuria È™i pacea pe care ni le dăruieÈ™te.

Iubiți credincioși,

Scopul naÈ™terii Mântuitorului a fost salvarea omului din robia păcatului È™i a morÈ›ii, spre a-i dărui viață veÈ™nică, iar aceasta s-a petrecut la „plinirea vremii”. În epocă, evenimentul a trecut aproape neobservat din perspectivă istorică. Un recensământ ordonat de Caesar Augustus i-a constrâns pe Iosif È™i Maria să meargă la Bethleem, locul lor de origine, pentru a se înscrie pe listele catagrafice. Și aÈ™a, NaÈ™terea Domnului se plasează la intersecÈ›ia dintre două mari evenimente ale istoriei. De aici înainte va începe o nouă epocă.

În raport cu istoria profană, evenimentul pare lipsit de însemnătate: un simplu nume trecut pe o listă dintr-un mic orășel din imensul È™i controversatul  Imperiu Roman. În felul acesta se subliniază lipsa de importanță dată Domnului de către oamenii plini de măreÈ›ia propriei lor puteri È™i modul în care Dumnezeu alege să se nască în taină, smerindu-Se.

Însă, acest eveniment care a schimbat la față lumea se înscrie È™i într-o altfel de istorie, anume în istoria mântuirii noastre. Pe acest plan, evenimentul este grandios. Bethleemul nu e doar un mic orășel, nesemnificativ, din marele Imperiu, ci este „oraÈ™ul lui David”, în care se naÈ™te Mesia cel profeÈ›it de aleÈ™ii lui Dumnezeu, iar Unsul Domnului este Rege nu doar peste Israel, ci peste întrega umanitate È™i peste tot universul. Domnul cel mai înainte de veci se face Prunc È™i inaugurează o nouă dimensiune a timpului. Încep să se numere zilele unei noi ere, iar noaptea care a întunecat întreaga istorie a omenirii se ridică lăsând loc unei lumini orbitoare, care inundă lumea.

Astăzi suntem cu precădere marcaÈ›i de gingășia Pruncului Iisus, de atmosfera familială zugrăvită în icoana NaÈ™terii, dar pierdem din vedere măreÈ›ia incomensurabilă a tainei Celui care se naÈ™te neavând tată pe pământ, dintr-o mamă care È™i în naÈ™tere rămâne fecioară. De Crăciun uităm că această coborâre a lui Iisus în lumea noastră nu se limitează la naÈ™tere, ci continuă cu întreaga Sa activitate terestră, până la urcarea pe crucea de pe Golgota, care include pătimirile, suferinÈ›a, abandonul, singurătatea, moartea, punerea în mormânt È™i coborârea la iad. Toate acestea trebuie văzute în Crăciun: această miÈ™care infinită a iubirii lui Dumnezeu, care vine spre noi, fără să se aÈ™tepte ca prin propriile noastre puteri să încercăm să urcăm spre El. În starea noastră de decădere È™i de păcat, nu avem nici forÈ›a, nici mijloacele de a ne ridica, de a ne elibera din robia întunecată a păcatului, a urii, a suferinÈ›ei È™i a disperării. De aceea Dumnezeu a ales să vină El spre noi în această manieră definitivă, pentru totdeauna. Aici este taina: „Dumnezeu se face om, pentru ca omul să devină dumnezeu” (Sf. Athanasie, PG 25, 192B).

AÈ™adar, venirea Sa în lume ne angajează È™i pe noi pe calea spre mântuire, prin pătimiri, spre Înviere. Aceasta este în mod real viaÈ›a în Hristos. Putem spune că la Crăciun vedem semnul înainte-mergător al PaÈ™telui, unde o altă peÈ™teră, cea a mormântului È™i Învierii, va deveni luminoasă ca cea din Bethleem, pentru ca noi să ne putem bucura de această pâine a vieÈ›ii, de această lumină divină, care ne înconjoară, în ciuda faptului că lumea este încă în întunericul păcatului, ignorând taina care se naÈ™te astăzi în ea. Fiecare dintre noi putem deveni purtători È™i mărturisitori ai acestei taine, prin viaÈ›a noastră, sfinÈ›enia noastră, cuvintele noastre, prin milostenie È™i dragoste activă È™i creativă.

Dreptmăritori creștini,

Întruparea Domnului este unirea cerului cu pământul, a umanității cu dumnezeirea, o întâlnire teandrică în încercarea de a recupera comuniunea pierdută în grădina Raiului prin neascultarea lui Adam. Întruparea Domnului este în acelaÈ™i timp o împlinire a profeÈ›iilor vetero-testamentare, care au anunÈ›at reaÈ™ezarea creaÈ›iei în atmosfera păcii primordiale È™i a lucrurilor în matca lor firească, dar È™i o unire a tuturor realităților într-o comuniune mântuitoare, a neamurilor È™i naÈ›iunilor într-o frățietate mesianică. Această regăsire de sine a umanității în unirea cu Dumnezeu are pentru noi românii o semnificaÈ›ie aparte în acest An Centenar, pe care l-am petrecut cu gândul la înaintaÈ™ii noÈ™tri, care, sacrificând totul, È™i-au aÈ™ezat viaÈ›a la temelia idealului făuririi României unite, deodată creÈ™tină È™i suverană, între statele Europei. Un rol fundamental în realizarea acestui deziderat l-a avut credinÈ›a în Dumnezeu a acestui neam, care s-a plămădit cu migală de-a lungul a 19 veacuri, iar timp de un veac a păstrat cu demnitate roadele naÈ™terii sale în istoria naÈ›iunilor independente ale lumii. Doar continuând să fim uniÈ›i în cuget È™i simÈ›iri cu Dumnezeu, neamul nostru È™i fiecare dintre noi în parte, vom putea rezista răstignirilor la care acestă naÈ›iune va mai fi supusă în istoria sa.

Toate activitățile pe care Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului le-a desfășurat în acest an au purtat pecetea recunoÈ™tinÈ›ei celor care au înÈ›eles sensul sacrificiului suprem al bravilor ostaÈ™i căzuÈ›i la datorie în locurile unde astăzi s-au înălÈ›at biserici È™i monumente spre veÈ™nică aducere aminte de faptele lor. La nivel naÈ›ional, zidirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost ofranda pe care o naÈ›iune binecredincioasă a adus-o lui Hristos, prin Apostolul care ne-a încreÈ™tinat deschizându-ne uÈ™a veÈ™niciei, dar È™i eroilor neamului, care au înÈ›eles că lupta lor pentru libertate, demnitate naÈ›ională, credință È™i dreptate reprezintă apărarea valorilor care ne definesc ca neam în cartea de istoie a umanității. RenaÈ™terea României unite este cel mai mare dar pe care Dumnezeu, de sărbătoarea Crăciunului, îl poate face poporului român în An Centenar.

Doar păstrând È™i asumându-ne ceea ce martirii acestui neam au câÈ™tigat pentru noi ne vom putea numi urmaÈ™i vrednici ai lor È™i ucenici ai Sfântului Andrei, cel care ne-a chemat la viaÈ›a în Hristos. În anul 2019, dedicat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române satului românesc (preoÈ›ilor, învățătorilor È™i primarilor gospodari) suntem chemaÈ›i să împlinim în plan social ceea ce am încercat să realizăm în diferite momente comemorative în An Centenar, continuând să aÈ™ezăm în lumină faptele elitelor satului tradiÈ›ional românesc, care au dat identitate comunităților rurale È™i tradiÈ›iilor româneÈ™ti, care au format, educat È™i evindenÈ›iat frumuseÈ›ea È™i nobleÈ›ea țăranului român, cu tradiÈ›ia È™i credinÈ›a sa, pe care le-a mărturisit în cuvânt È™i faptă È™i au rămas scrise spre mărturie în literatura, tradiÈ›ia È™i istoria neamului, păstrând în unitate trăirea unei generaÈ›ii.

Totodată, 2019 este anul în care vom aduce în actualitate faptele patriarhilor Nicodim Munteanu È™i Iustin Moisescu, personalități emblematice pentru viaÈ›a ecleziastică a Ortodoxiei româneÈ™ti, dar È™i munca extraordinară a traducătorilor de cărÈ›i bisericeÈ™ti, prin jertfa cărora cultul È™i învățătura de credință s-au păstrat în unitate cu Ortodoxia universală È™i cu izvorul unic al identității noastre de credință care este Hristos Domnul. Datorită lor CreÈ™tinătatea ortodoxă universală înalță astăzi rugăciuni în acelaÈ™i duh È™i mărturiseÈ™te aceeaÈ™i învățătură de credință pe care au mărturisit-o părinÈ›ii Bisericii la cele È™apte sinoade ecumenice.

În încheierea acestui cuvânt pastoral, ca în fiecare an de când Preamilostivul Dumnezeu ne-a chemat la această înaltă demnitate de întâistătător în această istorică eparhie - care va împlini în anul ce va începe curând, 610 ani de  la prima atestare documentară -, aÈ™ dori să înalÈ› un imn de slavă Celui care a schimbat prin naÈ™terea Sa în trup chipul lumii în care astăzi vieÈ›uim.

Motto:

Paradoxul istoriei:

În timp ce la Roma din vremea aceea, Julius Octavianus Augustus se numea pe sine dumnezeu (Pontifex Maximus),

În peÈ™tera din Bethleem, la plinirea vremii, Dumnezeu se face om

Crăciun

Crăciunul este Casa pâinii unde se naÈ™te Pâinea vieÈ›ii,

Dar e și peștera din care răsare Steaua dimineții;

 

Crăciunul este sărbătoarea cu nimb divin împodobită,

Unde vedem Lumina lumii din firea lui Hristos ieșită;

 

Crăciunul este isihia ce se pogoară lin din cer,

Prin ea creațiunea-ntreagă e-nvăluită de mister;

 

Crăciunul este bucuria unui copil în scăldătoare,

E zâmbetul care revine pe chipul mamei născătoare.

 

Crăciunul e colindătorul ce pleacă-n lume să vestească

Pe Maica Domnului, Fecioara, venind la tine ca să nască.

 

Crăciunul este legământul pecetluit de Duhul Sfânt,

Cum curcubeul, după ploaie, uneÈ™te cerul de pământ.

 

Crăciunul este garanția că raiul veșnic s-a deschis,

Iar cel căzut din har odată se regăsește-n paradis.

 

****

 

Crăciunul nu-i bradul cel verde împodobit cu măiestrie,

Dacă rămâi doar la acesta, fără să mergi la Liturghie;

 

Crăciunul nu-i nici moÈ™ul care, prin horn, a coborât în casă,

Dacă în casa-È›i somptuoasă nu ai È™i un sărac la masă.

 

Crăciunul nu se regăsește pe străzi aprinse grandios,

Dacă lumina lor ignoră lumina lin-a lui Hristos.

 

Crăciunul nu-i nicicum mâncarea ce abundent se pregăteÈ™te,

Dacă nici unul dintre casnici nu merge și se-mpărtășește;

 

Crăciunul nu-È™i găseÈ™te locul în casa unde locuieÈ™ti

Dacă nu ai vrut, cu cinste, icoana Lui să o primești.

 

Crăciunul nu se împlineÈ™te doar în tradiÈ›ii efemere,

Dacă nu-i descoperi sensul È™i calea lui spre înviere.

**                                                                            

Români plecaÈ›i pe tot pământul, dar fiii unui neam străbun,

PărinÈ›ii voÈ™tri vă aÈ™teaptă, măcar în ziua de Crăciun!

 

În această zi de mare sărbătoare în care colindul poartă din casă în casă vestea minunată a NaÈ™terii lui Dumnezeu ca Om în mijlocul creaÈ›iei, vă îndemn să păstraÈ›i valorile care ne-au definit ca popor de-a lungul istoriei È™i pe care eroii È™i martirii neamului le-au apărat plătind cu darul vieÈ›ii! Să purtaÈ›i în inimă cu demnitate numele de român indiferent unde vă aflaÈ›i pe acest pământ! Să rămâneÈ›i în unitate de credință È™i de ființă cu fiii acestui neam oriunde veÈ›i ajunge! Să nu uitaÈ›i istoria acestui pământ sfânt care ne-a hrănit È™i memoria celor ce au ctitorit o È›ară È™i ne-au lăsat moÈ™tenire o naÈ›iune!

Fie ca Hristos Domnul să ne dea înÈ›elepciunea de a trăi profunzimea tainei Întrupării Sale, astfel încât sărbătoarea Crăciunului să fie cu adevărat, pentru fiecare dintre noi în parte È™i pentru toÈ›i împreună, o naÈ™tere din nou, o nouă viață sub harul Duhului Sfânt. Amin!

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului