Protoieria Moinesti   Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a È™apte ani de la naÈ™terea sa în Cer. Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul...

mai multe detalii
FACEBOOK

Mărturisitorii Ortodoxiei din Parohia Sfântul Spiridon din Comănești
Prima duminică a Postului Mare reprezintă o zi de mare sărbătoare pentru creÈ™tinii ortodocÈ™i. În această duminică, numită „Duminica Ortodoxiei”, creÈ™tinii ortodocÈ™i marchează triumful dreptei credinÈ›e asupra ereziei iconoclaste È™i asupra tuturor ereziilor, în general. Această zi de sărbătoare a fost instituită de...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Duminica Ortodoxiei sau despre biruinta prin Duh asupra sabiei

Întâia duminică din Postul Sfintelor PaÅŸti (anul acesta, 5 martie) este cunoscută în Biserica noastră drept Duminica Ortodoxiei. Aceasta este ziua în care cinstim în mod special sfintele icoane, care împodobesc ca o Biblie în imagini lăcaÅŸurile de cult, care înfrumuseÅ£ează casele creÅŸtinilor ÅŸi care sunt zugrăvite la răspântiile drumurilor. Este ziua când se fac procesiuni, iar creÅŸtinii cinstesc moaÅŸtele sfinÅ£ilor, ale celor care ÅŸi-au transfigurat viaÅ£a după Evanghelia Mântuitorului Hristos.

În această zi, mai mult decât oricând, trebuie să devenim conÅŸtienÅ£i că orice icoană sfinÅ£ită este făcătoare de minuni. Cele mai vechi sunt mai importante pentru că au ÅŸi valoare istorică, iar prin ele, dincolo de binecuvântarea de a distinge chipul zugrăvit, întrezărim lacrimile celor care s-au rugat ÅŸi au primit vindecare, intrăm în comuniune cu cei care le-au purtat în războaie, ori s-au închinat lor de-a lungul timpului, moÅŸi ÅŸi strămoÅŸi ai noÅŸtri. Asta ne face să acordăm mai multă valoare icoanele vechi, deÅŸi ÅŸtim că făcătoare de minuni sunt toate, lucrarea lor depinzând de rugăciunea ÅŸi credinÅ£a noastră.

Icoana ne duce cu gândul la cel care este zugrăvit pe dânsa. De aceea icoanele îÅŸi justifică prezenÅ£a peste tot. Raportându-ne la icoane cum se cuvine, ele devin model ÅŸi temei al atitudinilor etice, morale, dezirabile în societate. De aceea, este absurd să cerem să se scoată icoanele din ÅŸcoli, dar, în acelaÅŸi timp, să ne plângem că tinerii sunt imorali. Suntem datori să indicăm Calea, nu să o impunem, ci doar să dăm ÅŸansa tuturor la a cunoaÅŸte Adevărul, prin Hristos ÅŸi prin Biserică. În Duminica Ortodoxiei în mod special, suntem chemaÅ£i să mărturisim că prin icoană, prin contemplarea chipului zugrăvit în icoană, intrăm în comuniune cu sfinÅ£ii, devenind mai asemănători lor.

 

O hotărâre milenară

Instituirea Duminicii Ortodoxiei a fost legată de Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din 787, unde s-a restabilit, formulându-se dogmatic, cultul icoanelor, triumful Ortodoxiei fiind proclamat în mod solemn pe 11 martie 843, în prima Duminică a Postului Mare, prăznuită de atunci ÅŸi până astăzi ca Duminica Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinÅ£a dreptei credinÅ£e asupra tuturor ereziilor. Până în acel moment, câÅ£iva împăraÅ£i - reprezentanÅ£ii puterii politice bizantine - s-au opus cinstirii icoanelor ÅŸi au ordonat scoaterea lor din lăcaÅŸurile de închinare ÅŸi instituÅ£ii, persecutând pe cei care nu respectau această decizie. Acea perioadă nefastă a rămas cunoscută în istorie ca perioada iconoclasmului. Iconomahilor ÅŸi acÅ£iunii lor s-au opus creÅŸtinii, reprezentaÅ£i de teologi renumiÅ£i, între care Sfântul Ioan Damaschin ÅŸi Petru Studitul. AceÅŸtia n-au învins prin sabie, ci prin duh. Ierarhii ÅŸi teologii au triumfat prin hotărârile unui sinod, principiul sinodalităţii fiind forÅ£a Bisericii. Din asta vedem că Ortodoxia trebuie să triumfe nu prin forÅ£a politică, exterioară ei, ci prin forţă spirituală. Când Biserica, altădată, recurgea la puterea exterioară, ea pierdea dreptul de a se mai numi Biserica lui Hristos. Vorbim, bineînÅ£eles, de Biserica în calitatea ei de adunare văzută a credincioÅŸilor.

Prin urmare, triumful credinÅ£ei nu rezidă în magnificenţă (grandoarea exterioară), aceasta nefiind compatibilă cu statutul ei de Trup al lui Hristos, ci în cea interioară, spirituală, duhovnicească. E adevărat că există o strălucire exterioară ÅŸi în Biserică, dar aceasta vrea să arate frumuseÅ£ea, triumful credinÅ£ei în Hristos Iisus, care devin cauza acestei forme. Podoaba exterioară a Bisericii poate fi distrusă - ÅŸi avem atâtea exemple în istorie -, dar credinÅ£a cea adevărată în Dumnezeu, închinat în Trei Persoane Tatăl, Fiul ÅŸi Duhul Sfânt -, nu poate fi înlăturată, distrusă, aneantizată.

 „VeniÅ£i ÅŸi vedeÅ£i!“

Nu întâmplător se citeÅŸte în această duminică pasajul din Evanghelia Sfântului Ioan (Ioan,1, 43-51) în care Filip din Galileea neamurilor, după ce întâlneÅŸte pe Iisus Hristos, spune prietenilor lui: „Am găsit pe Mesia“, adică Eliberatorul, Izbăvitorul, Mântuitorul. „Cum?, Unde?“, îl întreabă viitorii ucenici ai lui Hristos, ÅŸi Filip le răspunde prin acele cuvinte remarcabile: „VeniÅ£i ÅŸi vedeÅ£i!“. Aceste cuvinte, de la Hristos încoace, sunt cuvintele Bisericii, pe care le repetă ÅŸi prin care sunt chemate popoarele să vină ÅŸi să vadă unde locuieÅŸte Hristos.

NumeroÅŸi sunt astăzi cei care pun această întrebare Bisericii, mai ales că această instituÅ£ie divino-umană este considerată uneori învechită, caducă, fără răspuns la întrebările societăţii. Biserica răspunde, ca ÅŸi apostolul de altădată, prin „apostolii“ săi de astăzi: „Vino ÅŸi vezi!“. Dacă tu vrei să vezi în Biserică o instituÅ£ie ca oricare alta de pe pământ, nu vei găsi răspuns la această căutare. Însă vino ÅŸi vezi adevărul lui Hristos, lăsat ca tezaur umanităţii. Vino ÅŸi vezi pe Hristos, frumuseÅ£ea Sa, mila Sa pentru oamenii necăjiÅ£i ÅŸi întristaÅ£i, iubirea Sa debordantă, crucea Sa, suferinÅ£a Sa. Vino ÅŸi primeÅŸte sfinÅ£enia evanghelică, forÅ£a sa de neînvins, care a traversat secole, în ciuda persecuÅ£iilor. Nu veniÅ£i să vedeÅ£i aici păcătoÅŸii care alcătuiesc Biserica, suferinzii ei ÅŸi unii dintre slujitorii ei nedemni de a fi miniÅŸtri ÅŸi administratori ai tainelor lui Dumnezeu, deveniÅ£i funcÅ£ionarii, nu misionarii ei, ci veniÅ£i să vă întâlniÅ£i cu sfinÅ£ii, casnicii ÅŸi prietenii lui Dumnezeu, din toate timpurile ÅŸi locurile, care au manifestat prin viaÅ£a lor personală idealul evanghelic, care încarnează acest ideal în viaÅ£a eclesială, care au trăit ceea ce le-a indicat Hristos: izgoniri, prigoniri, necazuri, exil, torturi până la martiriu ÅŸi care au mărturisit ÅŸi arătat dragostea faţă de orice neam, care au fost în slujba ÅŸi slujirea oamenilor, întru răbdare ÅŸi smerenie. Întâlnind pe aceÅŸtia în Biserică, te întâlneÅŸti cu Hristos ÅŸi-L vezi cu ochii minÅ£ii ÅŸi ai sufletului, iar aceasta este mult mai important decât a-L vedea cu ochii biologici.

 Triumfători pentru veÅŸnicie

 

În pericopa apostolului zilei, luată din Epistola către Evrei (cap 11, 2426; 32-40) sunt enumeraÅ£i drepÅ£ii care s-au succedat în Vechiul Testament ÅŸi-n lumea harului, care au dat mărturie despre trăirea lor în Dumnezeu ÅŸi cu Dumnezeu: „Åži ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel ÅŸi de prooroci, care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinÅ£ele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuÅ£iÅŸul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaÅŸilor pe fugă; unele femei ÅŸi-au luat pe morÅ£ii lor înviaÅ£i. Iar alÅ£ii au fost chinuiÅ£i, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alÅ£ii au suferit batjocură ÅŸi bici, ba chiar lanÅ£uri ÅŸi închisoare; au fost uciÅŸi cu pietre, au fost puÅŸi la cazne, au fost tăiaÅ£i cu fierăstrăul, au murit uciÅŸi cu sabia, au pribegit în piei de oaie ÅŸi în piei de capră, lipsiÅ£i, strâmtoraÅ£i, rău primiÅ£i. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, ÅŸi în munÅ£i, ÅŸi în peÅŸteri, ÅŸi în crăpăturile pământului. Åži toÅ£i aceÅŸtia, mărturisiÅ£i fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinÅ£a, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârÅŸirea.“ (Evrei 11, 32-40). Iată că Sfântul Pavel ne cheamă să vedem pe toÅ£i aceÅŸtia în Biserica lui Hristos de pe pământ. Văzându-i pe aceÅŸtia, ÅŸi dând mărturie de viaÅ£a lor în această lume fără modele spirituale, Îl vedem pe Hristos ÅŸi prin El triumfăm sau ne ridicăm deasupra nimicniciilor acestei lumi, dând valoare primordială sfinÅ£ilor Ortodoxiei din care facem parte. (Zece trepte ale pocăinÈ›ei, Editura Filocalia, 2015)

ÎnaltpreasfinÈ›itul IOACHIM


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.