Iubitului nostru cler, cinului monahal ÅŸi tuturor dreptmăritorilor creÅŸtini din această de Dumnezeu păzită ÅŸi binecuvântată eparhie, har, milă ÅŸi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
NaÈ™terea Domnului nostru Iisus Hristos este actul de iubire ce pune în lumină taina minunată a lui Dumnezeu Care, în toată slava Sa neînchipuită, ia firea noastră omenească È™i se revelează în noi, ca pe toÈ›i să ne mântuiască dându-ne È™ansa de a deveni părtaÈ™i la dumnezeirea Sa. Iisus Hristos este realitatea absolută ce, prin întrupare, aduce umanității noastre în dar putinÈ›a de a deveni universul în care se reflectă intimitatea spirituală a lui Dumnezeu.
NaÈ™terea umană a Iubirii DumnezeieÈ™ti întruneÈ™te È™i exprimă simultan contrarii greu de imaginat coexistând: măreÈ›ia divină cu smerenia absolută, sărăcia supremă cu bogăția deplină ce hrăneÈ™te lumea întreagă, viaÈ›a în toată consistenÈ›a ei care asumă moartea È™i o depășeÈ™te, sănătatea deplină ce acceptă boala È™i o vindecă sau dreptatea care asumă toată nedreptatea eliberându-i pe toÈ›i cei striviÈ›i sub povara ei.
Dreptmăritori creștini,
La NaÈ™terea lui Hristos, corul de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu È™i pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Hristos spune clar: „Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27), adică iubirea Mea de Frate v-o dau vouă. Iisus Hristos este „pacea noastră”. (Efeseni 2,14). „Precum Eu v-am iubit pe voi, aÈ™a È™i voi să vă iubiÈ›i unul pe altul” (Ioan 13,34). De aceea misiunea noastră este să primim pacea È™i iubirea Lui È™i să le răspândim. Numai primindu-L pe Hristos înlăuntrul nostru El devine izvorul păcii, unității È™i iubirii interpersonale. Prin naÈ™terea ca om a Fiului lui Dumnezeu s-a născut, de fapt, izvorul de pace între oameni, dar È™i între Sine È™i oameni, aceÈ™tia fiind ridicaÈ›i la calitatea de fii ai Săi, ca fraÈ›i ai Fiului Său.
NaÈ™terea Mântuitorului Hristos semnifică venirea lui Dumnezeu întru ale Sale, aÈ™a cum spune Sfântul Evanghelist Ioan: „a venit întru ale Sale, dar ai Săi nu L-au primit”. „Ale Sale” la care a venit È™i „ai Săi” care nu L-au primit reprezintă creaÈ›ia întreagă adusă la existență de Tatăl prin Cuvânt, iar „ai Săi” sunt oamenii creaÈ›i după chipul È™i întru asemănarea cu Dumnezeu printr-un act special. Deci lumea È™i omul, creaÈ›ii ale Logosului, sunt premise ale venirii Fiului lui Dumnezeu în lume, necesară în vederea (restaurării lor) mântuirii acestora după cădere. „Căci se cădea cu adevărat – afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul – ca Cel ce este după fire făcătorul fiinÈ›ei lucrurilor să se facă È™i autorul îndumnezeirii după har al celor create, ca astfel Dătătorul existenÈ›ei să se arate È™i ca Dătătorul fericirii veÈ™nice a existenÈ›ei” („Răspunsuri către Talasie” – Filocalia românească, vol.3).
ÈŠntruparea Mântuitorului Hristos este cea mai concludentă probă a existenÈ›ei lui Dumnezeu. Dacă încercăm să fim raÈ›ionali, vom vedea că în afara lui Iisus Hristos, adică a lui Dumnezeu experiat de oameni, orice afirmaÈ›ie despre Dumnezeu este calcul, convenÈ›ie È™i presupoziÈ›ie. Iar presupoziÈ›ia sau calculul nu pot fi niciodată imperative. Acest fapt trebuie să-l conÈ™tientizăm È™i să-l transmitem mai departe chipurilor lui Dumnezeu care se vor naÈ™te È™i vor continua fiecare, prin particularitatea libertății sale, manifestarea credinÈ›ei în Dumnezeul-Om – Iisus Hristos.
Fiecare generaÈ›ie de chipuri ale lui Dumnezeu este o nouă renaÈ™tere a istoriei în care Iisus Hristos – Emanuel – ÈŠÈ™i pune speranÈ›a de a fi recunoscut.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
CreÈ™tinismul oferă generaÈ›iilor de chipuri tinere ale lui Dumnezeu o perspectivă cu totul nouă despre viață, care satisface profund setea de faptă È™i ideal a lumii din toate timpurile È™i mai ales de astăzi. E cunoscut că ÈŠnsuÈ™i Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat o deosebită dragoste față de tineri, iar apostolul Iubirii, Ioan, stând cu capul plecat pe pieptul lui Iisus, a devenit peste veacuri imaginea simbol a relaÈ›iei dintre aceÈ™tia È™i Biserică.
ÈŠn revista „Gândirea” din luna martie a anului 1934, Nichifor Crainic afirma următoarele: „Vremea noastră este vremea tineretului. O lume veche se dărâmă, o lume nouă îÈ™i caută formele de viață. Pulsul ei zvâcneÈ™te în arterele tineretului. ...Biserica este aceea căreia îi rămâne sarcina să capteze È™i să filtreze valorile afirmative ce-i năvălesc în prag sau să îndiguiască valurile negative È™i rebele ce-i bat în coastă”.
Cert este că dintre toate vârstele, tinereÈ›ea este preferată în mod deosebit de Mântuitorul Hristos, tinerii fiind cei cărora li se oferă, înaintea tuturor, Împărăția cerurilor. Dacă-L ai pe Dumnezeu cu tine, înÈ›elegi că măsura omului desăvârÈ™it nu este înÈ›eleptul, ci copilul. Măsura desăvârÈ™itei vieÈ›uiri este nevinovăția pruncului care primeÈ™te cu toată fiinÈ›a È™i în mod dezinteresat prezenÈ›a lui Dumnezeu. Perpetua întoarcere la starea pruncului desăvârÈ™it devine astfel exerciÈ›iul ascetic care ne pregăteÈ™te pentru întâlnirea cu Pruncul dumnezeiesc, într-un dialog ce ne conduce spre tinereÈ›ea veÈ™nică, spre vârsta deplinătății lui Hristos. Nu pruncii trebuie să fie ca noi, ci noi trebuie să fim ca pruncii. Dar, cum spunea acelaÈ™i Nichifor Crainic, „în cultură, savantul este măsura copilului; în religie, copilul este măsura savantului”.
Pe de altă parte, din păcate, de multe ori, darul libertății de gândire cu care-i înzestrat omul produce în mintea revoluÈ›ionară a timpului concepÈ›ii potrivit cărora bătrânii sunt socotiÈ›i anacronici È™i deformaÈ›i de ideologii È™i sisteme nerealiste. TotuÈ™i, „Cel vechi de zile” sădeÈ™te în fiecare dintre noi un sâmbure de adevăr care poate încolÈ›i È™i în final rodi în toamna bătrâneÈ›ii înÈ›elepte a multora. De aceea fiecărei vârste i se cuvine respect.
Iubiții mei,
Sărbătoarea NaÈ™terii Domnului trebuie să pună în lumină, în mintea fiecăruia dintre noi, reînnoirea ontologică È™i morală a lumii. Prin noul Adam-Hristos Fiul lui Dumnezeu se înnoiesc continuu cei ce vin la El prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică.
E foarte periculos ca în această lume, care se învecheÈ™te tot mai mult în libertatea de-a păcătui, omul să se străduiască, conÈ™tient sau nu, să-È™i fundamenteze valorile pe orice altceva în afară de învățătura creÈ™tină. Să luăm aminte È™i să nu contribuim la ,,omorârea” lui Dumnezeu prin indiferență!
De douăzeci de veacuri s-a cântat în lume „Cu noi este Dumnezeu”! Dar astăzi, în această lume a îndoielilor È™i nesiguranÈ›ei, se iscă întrebarea: „Mai este Dumnezeu cu noi!?”
Acum mai bine de un sfert de veac, în decembrie 1989, în preajma Crăciunului, tineri entuziaÈ™ti animaÈ›i de dorinÈ›a înlăturării regimului represiv È™i ateu, au ieÈ™it pe străzi cerând să fie liberi. Între lozincile lor era È™i dictonul Cu noi este Dumnezeu. Când treceau prin faÈ›a unei biserici, se opreau, îngenuncheau, îÈ™i făceau semnul sfintei cruci È™i rosteau rugăciunea Tatăl Nostru, conÈ™tienÈ›i fiind de faptul că Dumnezeu este prezent în Biserică È™i că se jertfeÈ™te liturgic pe fiecare Sfânt Altar. Unde mai sunt acei tineri? Ce-au devenit ei? De ce oare acum unii dintre ei nu mai cântă „Cu noi este Dumnezeu”, nu mai rostesc Rugăciunea Domnească, nu mai vor să muncească, să construiască nimic...., iar când trec prin faÈ›a aceleiaÈ™i biserici strigă: „nu mai vrem catedrale!” Oare de ce tânărul de astăzi nu mai vrea să-L întâlnească pe Emanuel?! Sub influenÈ›a căror miÈ™cări seculariste a rămas prizonier căutărilor fără răspuns?
Toate întrebările noastre îÈ™i găsesc răspunsul doar în Hristos, căci El este înÈ›elesul ultim al tuturor realităților, El este Axa lumii în jurul căreia gravitează totul.
Fără NaÈ™terea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, timpul n-ar fi fost timp, istoria n-ar fi fost istorie È™i omul n-ar fi fost om. Timpul, istoria È™i omul nu pot avea sens decât dacă sunt raportate la o Persoană absolută, o Persoană capabilă să nu decadă în nonsens È™i neființă. Aceasta este Iisus Hristos. Că vrem sau refuzăm, Emanuel este în mijlocul nostru È™i ne caută, ne cheamă. AscultaÈ›i-L!
Iubiți credincioși,
Biserica împlineÈ™te în lume activitatea misionară a lui Hristos Domnul, ea este prelungirea filantropiei hristice în societate. Ea È›ine în braÈ›ele ei părinteÈ™ti pe tânărul de astăzi care se confruntă cu neajunsurile vieÈ›ii È™i care caută un sens în tot ceea ce face. Purtarea de grijă a Bisericii față de tineri a fost È™i motivul pentru care anul care se încheie a fost dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române educaÈ›iei religioase a tineretului ortodox. În acest context, în Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului au fost implementate cu succes mai multe proiecte eparhiale prin intermediul Sectorului Social-filantropic, ai căror beneficiari au fost tinerii. Dintre acestea amintim aici doar câteva:
- Proiectul social dedicat tinerilor diagnosticaÈ›i cu cancer È™i boli terminale ”Păstrarea unui sens al vieÅ£ii în cazul tinerilor bolnavi de cancer”;
- Proiectul social eparhial ”În temniță am fost È™i aÈ›i venit la Mine!” – dedicat tinerilor privaÈ›i de libertate;
- Proiectul social de prevenire a delincvenței juvenile, adresat tinerilor de la gimnaziu și licee;
- Campania de conștientizare și informare dedicată tinerilor cu dependență de alcool și stupefiante;
- Proiectul social-educaÈ›ional inter-eparhial ”Tineri români în căutarea valorilor credinÈ›ei creÈ™tine È™i tradiÈ›iei populare autentice”;
- Programul social-educaÈ›ional de prevenire a abandonului È™colar - ”LăsaÈ›i copiii să vină la Mine È™i nu-i opriÈ›i!” adresat elevilor la începutul È™i la sfârÈ™itul anului È™colar. Sute de elevi din fiecare protopopiat au primit, cu această ocazie, rechizite È™colare, ghiozdane echipate È™i dulciuri;
- Programul social-cultural dedicat tinerilor cu rezultate excepÈ›ionale la învățătură, vizând toÈ›i È™efii de promoÈ›ie din liceele aflate pe raza administrativ-canonică a eparhiei;
- Proiectul social dedicat tinerilor cu posibilități financiare reduse, dar cu rezultate bune la învățătură, prin intermediul căruia zeci de tineri din cele È™ase protopopiate au primit burse È™colare pe tot parcursul anului È™colar È™i universitar.
Pe această cale dorim să aducem mulÈ›umire atât colaboratorilor noÈ™tri care au sprijinit implementarea acestor programe, cât È™i celor ce au susÈ›inut financiar È™i logistic lucrarea noastră educaÈ›ională È™i social-caritabilă.
De asemenea, vă aducem la cunoÈ™tință faptul că, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 ca fiind „Anul omagial al iconarilor È™i pictorilor bisericeÈ™ti È™i Anul comemorativ Justinian Patriarhul È™i al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”. Cu acest prilej, în Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului vor fi organizate activități cultural-educaÈ›ionale È™i social-caritabile care vor pune în valoare tezaurul iconagrafic pe care Biserica îl deÈ›ine cu responsabilitate È™i vor aÈ™eza în lumină semnificaÈ›ia jertfei mărturisitorilor care au apărat Ortodoxia suferind în timpul regimului de tristă amintire.
Iubiți fii duhovnicești,
Închei cuvântul meu pastoral cu un colind inspirat din tradiÈ›iile noastre populare, care împodobesc marele eveniment al NaÈ™terii Domnului, având încredinÈ›area că această sărbătoare a bucuriei È™i a familiei e pururea nouă È™i înnoitoare:
Cânt de Crăciun
În amurg de seară, când cerul s-aprinde,
Îngerii din ceruri vin să ne colinde,
Oamenii i-ascultă, nu doarme niciunul,
Sunt cu toții veseli, c-a venit Crăciunul.
Pruncii puÈ™i în leagăn, deÈ™i nu cuvântă,
Colinda din ceruri cu îngerii cântă.
Slava cea cerească inundă pământul,
Iar în orice casă se naÈ™te Cuvântul.
Mama pregăteÈ™te scutece din pâine,
Tata sfarmă-n piuă cânepă È™i grâne,
Copiii îÈ™i lasă lunga lor hârjoană,
Când preotul vine cu sfânta icoană.
Cântă împreună imnul sfânt de praznic
Și simt cum un înger le rămâne paznic.
Plăvanii puternici, mieii și asinii
Simt È™i ei, din staul, că e Casa pâinii.
Pe când toÈ›i sătenii merg la Liturghie,
Văzduhul se umple cu fum de tămâie.
ÎmpăcaÈ›i cu toÈ›ii È™i-mbrăcaÈ›i frumos
Gustă din potirul Pruncului-Hristos.
Se întorc acasă veseli È™i cucernici
Lui Iisus dând slavă că i-a făcut vrednici.
S-aÈ™ază la masă cu toÈ›i împreună
Casa lor e plină doar de voie bună.
Vin copii cu steaua È™i-s primiÈ›i în casă,
După ce colindă sunt poftiți la masă,
Li se pun în traistă daruri diferite,
Că Hristos e Darul lumii infinite.
ÎÈ›i mulÈ›umim, Doamne, Cel ce ne-ai creat
Că ne-ai smuls din mâna celui necurat,
Intră-ne în templu pentru a Te naÈ™te
Și-n inimi curate, Tu Te recunoaște!
Al vostru păstor şi pururea către Domnul rugător,
† IOACHIM
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
Dată în reÅŸedinÅ£a noastră arhiepiscopală de la Roman, 25 decembrie 2016
