Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Arhimandritul Epifanie, ctitorul Mănăstirii Măgura Ocnei, a plecat în veşnicie
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului   Pe colina Măgurei Ocnei străjuieşte, astăzi, o sfântă mănăstire ridicată cu multă osteneală şi jertfă, de o mână de măicuţe sub coordonarea unui vrednic monah, Arhim. Epifanie Bulancea. Aşezământul monahal are o istorie lungă ce se pierde în negura vremurilor şi o...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018



» Mii de oameni la înmormântarea părintelui arhimandrit Arsenie Voaideș

Clopotele băteau și lumea urca spre mănăstire. Zeci și zeci, sute și sute, cu frunțile plecate și lacrimi în ochi, tineri și vârstnici, monahi și monahii. La orele 10.00, cântările de prohodire răsunau pe toată valea Berzunțiului și oamenii continuau să vină la biserica ”Schimbării la Față”. Din Ardeal, din Banat, din nordul Moldovei, din toată țara, peste 3000 de credincioși au sosit la înmormântarea părintelui Arsenie Voaideș, starețul mănăstirii Sf. Sava - Berzunți. Din șoaptele rostite între creștini se pot înțelege regretul, durerea și tristețea. ”Nu se poate maică așa ceva. Nu știu ce-o fi fost? S-o fi supărat Dumnezeu pe noi. Ce om minunat a fost părintele Arsenie!”, spunea, plângând, una dintre bătrânele satului. Alte femei o încuviințau tăcut. ”Când au fost apele mari, a venit să dea o mână de ajutor la fiecare gospodărie”, povestea o alta. ”Cât de mult s-a zbătut să se facă drumul acesta spre sat și spre mănăstire. Dacă nu era părintele Arsenie, cine știe ce-ar fi fost azi..”, a mai zis unul dintre oameni. Practic, miile de suflete prezente la mănăstire aveau, fiecare, o poveste minunată din care făcea parte și părintele. Că era vorba de un ajutor financiar sau unul material, de un sfat bun, o rugăciune rostită la moment de cumpănă, o încurajare la o clipă de cădere, un zâmbet la o întristare a sufletului. Toate acestea, pentru că arhimandritul Arsenie a știut de-a lungul celor peste patru decenii de călugărie să facă simțită iubirea lui Hristos tuturor celor care au dorit să-L cunoască.

În biserica  așezământului monahal, pe care l-a refăcut din temelie și pe care-l o iubea ”ca pe lumina ochilor”, după cum avea să menționeze Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, s-au regăsit în rugăciune, alături de ierarh, părinți stareți veniți de la mănăstiri și schituri din toată Moldova. Alături de aceștia, numeroase măicuțe și călugări din toată Mitropolia Moldovei și Bucovinei, reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale, pelerini și credincioși. Pe fața fiecăruia, lângă lumina caldă a lumânării, se puteau vedea urme de lacrimi. Asemenea și pe chipul Înaltpreasfinției Sale, care a săvârșit rânduiala de înmormântare. La sfârșitul slujbei, chiriarhul a rememorat pentru cei prezenți câteva momente din viața părintelui Arsenie Voaideș, ”un model de ascultare și smerenie”.  

 ”Astăzi, părintele Arsenie filantropul s-a născut în ceruri. L-am cunoscut în urmă cu mai bine de patru decenii. Eram monah la Schitul Tarcău și, îmi amintesc cum, la un moment dat, a urcat acolo tânărul Augustin, dimpreună cu fratele său, dorind să intre în viața monahală. Acel tânăr avea să devină în anul 1979, călugărul Arsenie. A fost un om care, de-a lungul vieții, s-a uitat pe sine și a făcut totul pentru alții. A fost un monah activ despre care s-ar putea scrie pagini întregi de filocalie și apoftegme spirituale. Tăicuța Arsenie a plecat într-o tăcere neobișnuită, el, cel căruia îi plăcea să fie înconjurat de oameni; el, cel căruia îi plăcea să fie în mijlocul mulțimilor și să-L facă prezent pe Hristos tuturor! El, cel care a ctitorit biserici în sate și cătune uitate de lume și catedrale în sufletele oamenilor. El, care s-a dăruit pe sine consumându-se pentru toți ca o lumânare în lumina lui Hristos. El, Arsenie arhimandritul, părinte pentru cei aflați în nevoi, duhovnic al celor de pe văile Berzunțiului și dealurile Helegiului, taică pentru rromii din Bâșca, Băcioi, Pogleț, a plecat astăzi, într-o zi de februarie, lăsând multă tristețe în sufletele celor care l-au cunoscut, prețuit și iubit. Dumnezeu să-l ierte și veșnică să-i fie pomenirea!”, avea să spună ierarhul în cuvântul său. 

După aceea, în bătaie de toacă și dangăt de clopot, sicriul arhimandritului filantrop de la Berzunți a fost purtat pe brațe de călugări, spre locul de veșnică odihnă, aflat în imediata apropiere a bisericii. Miile de credincioși s-au despărțit de părintele lor drag, gândind probabil la cuvintele ierarhului ”să vă rugați ca Milostivul Dumnezeu să-i socotească întru mântuire toate faptele lui cele bune”. Și nu au fost puține.

La poarta mănăstirii, într-o rânduială perfectă, fiecare dintre cei prezenți a primit un pachet cu ofrande întru pomenirea răposatului Arsenie. ”Nimeni să nu plece fără să primească un pachet”, îndemna părintele Ioan Bârgăoanu, protopop de Onești. Și lumea aștepta, cu răbdare, să ia un pachețel cu mâncare, știut fiind că la toate sărbătorile și zilele mari de peste an, de la Mănăstirea ”Schimbarea la Față” – Sfântul Sava, nimeni, niciodată, nu a  plecat nici cu sufletul, nici cu mâinile goale. (Pr. Constantin Gherasim)

Părintele Arsenie Voaideș s-a născut în satul Huisurez, comuna Dămuc, judeţul  Neamţ, la 24 ianuarie 1951, din părinţii Neculai si Anghelina, de credinţă ortodoxă şi a primit la botez numele Augustin. Părinţii l-au crescut în iubirea de Dumnezeu și respectul faţă de oameni.

În anul 1977 a intrat ca frate la Schitul Tarcău din judeţul Neamţ, iar în anul 1978 este închinoviat la Mănăstirea Cetăţuia, Iași. În anul 1979 este tuns în monahism  primind numele Arsenie. A fost  vieţuitor al acestei mănăstiri până în anul 1986, când a fost transferat la Mănăstirea Putna.

În 1987 a fost trimis, de ascultare, ca paznic la schitul Savu, sat Buda, comuna Berzunţi, judeţul Bacău, iar la 8 noiembrie 1988, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost hirotonit diacon de către ierarhul de pioasă amintire, Eftimie, pentru ca în următoarea duminică să fie hirotonit  ieromonah pe seama Mănăstirii Sf. Sava.

În anul 2001 a absolvit cursurile Seminarului Teologic Liceal „Veniamin Costache”, de la Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ.

În anul 2005 este licențiat al Facultăţii de Teologie „Sf.Filofteia” din Pitești; titlul lucrării de licenţă fiind „Semnificaţia Sfintei Cruci în viaţa credincioşilor”, iar în anul 2007 absolvă cursurile de masterat ale aceleiaşi facultaţi.

Odată cu formarea teologică, părintele Arsenie s-a preocupat și de formarea obștii monahale, dar și de refacerea bisericii mănăstirii grav afectată de dintele nemilos al timpului. Între 1992-2002 lăcașul monahal a fost consolidat, extins și înfrumusețat, astfel încât la Praznicul Schimbării la Față din anul 2002, a fost sfințit ansamblul eclesial al mănăstirii.

Ca un „meşter Manole” al zilelor noastre, a avut dorinţa de a ridica „altă monastire pentru pomenire”. Și  nu s-a oprit la una. Este ctitor al Schitului „Sfântul Ilie Tesviteanul”, alături de  Protos. Isaia Adragăi, chiar pe locul în care la început de secol 19 ieromonahul Varnava a ridicat loc de închinăciune.

Situată la o distanţă de 100 de km, Mănăstirea Pogleţ este tot o ctitorie a părintelui Arsenie Voaideş. Monument istoric biserica mănăstirii este de o frumuseţe aparte. Şi aici prin grija părintelui s-a întemeiat o obşte de maici  cu o aleasă viaţă duhovnicească. Chiliile şi gospodăria anexă  s-au realizat în perioada anilor 1996-2007.

Locuitorii satului Bâşca, comuna Berzunţi, au astăzi biserica lor cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, prima biserică a rromilor în România, al cărei preot PC Pr. Ioan Parnica a fost ucenicul Părintelui Stareţ al Mănăstirii Sfântul Sava care l-a povăţuit şi l-a ajutat în ctitorirea acestui locaş de cult.

În anul 2013, la 25 august a avut loc sfintirea Bisericii cu Hramul „Izvorul Tămăduirii” din satul Băcioi, comuna Corbasca ridicată prin osteneala Preacuviosului Pr. Stareţ Arsenie Voaideş, cu sprijinul vrednicului de pomenire ctitor IPS Adrian, Arhiepiscop emerit al românilor din Europa Occidentală și Meridională, ajutat de soborul maicuţelor de la Mănăstirea Pogleţ


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.