ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» NaÈ™terea Domnului, centrul lumii È™i al timpului

Scrisoare pastorală

la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal ÅŸi tuturor dreptmăritorilor creÅŸtini din această de Dumnezeu păzită ÅŸi binecuvântată eparhie, har, milă ÅŸi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!

NaÈ™terea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Galileei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană È™i îl împacă pe om cu Creatorul său reaÈ™ezându-l în comuniune de iubire È™i dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum SfinÅ£ii PărinÅ£i mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har. Hristos Domnul È™i-a asumat liber firea umană, aÈ™a cum È™i omul primeÈ™te darul mântuirii prin împreună lucrare teandrică È™i îÈ™i asumă rolul de fiu răscumpărat al Părintelui ceresc.

Postul care preîntâmpină Sărbătoarea NaÈ™terii Domnului este o icoană a nevoinÈ›ei ce ne vorbeÈ™te despre perioada precreÈ™tină – idolatră – a umanității aflate în aÈ™teptarea întrupării lui Mesia – Izbăvitorul din robia morÈ›ii. În actualitate, pentru creÈ™tinul contemporan, trăitor la răspântia curentelor de opinie seculariste, într-o eră ce se vrea a descreÈ™tinării, a izolării actului de credință în perimetrul strict ecleziastic, această perioadă de 40 de zile este un timp al pregătirii pentru întâmpinarea NaÈ™terii tainice a aceluiaÈ™i Prunc Dumnezeiesc în cadrul liturgic, în ieslea Altarului È™i în sufletele noastre. Inima omului devine iesle în care Hristos Se naÈ™te È™i pentru aceasta ne ostenim prin post È™i prin împlinirea faptelor milei creÈ™tine - singurele care arată conÈ›inutul sentimentelor noastre.

În această perioadă liturgică suntem asemenea magilor în căutarea Luminii nemateriale, sau a pelerinului spre veÈ™nicie care, despătimit È™i concentrat cu întreaga ființă, aleargă spre întâlnirea cu dumnezeiescul. Această călătorie este o întoarcere din exilul vieÈ›uirii păcătoase, o neliniÈ™tită căutare a regăsirii de sine, a chipului în căutarea Arhetipului, a icoanei în căutarea modelului. La capătul acestui drum al reînnoirii ne aÈ™teaptă Pruncul Iisus, care ne spune că pentru a moÈ™teni Împărăția cerurilor, trebuie să ne schimbăm viaÈ›a, să ne sustragem modului păcătos de consumare a timpului, să depășim înÈ›elegerea egoistă È™i secularistă a existenÈ›ei, să ne smulgem mintea din robia spaÈ›iului virtual È™i să ne întoarcem la ceea ce suntem È™i pentru ce am fost creaÈ›i, la simplitatea sfinÈ›ilor È™i nevinovăția pruncilor.

Ca o încununare a slujbelor liturgice È™i a nevoinÅ£elor, colindul ne apropie parcă mai mult de atmosfera betleemică, de bucuria martorilor minunii NaÈ™terii Domnului, el fiind o icoană muzicală a cântării sublime a corurilor îngereÈ™ti, o nestemată ce împlineÈ™te patrimoniul spiritual al Ortodoxiei reînnodând peste timp ansamblul vocilor universale care cântă Creatorului solfegii ale recunoÈ™tinÈ›ei. Din icoană melodică, colindul devine, în această perioadă penitenÈ›ială, o icoană a nevoinÈ›elor spirituale care se înalță spre Pruncul din iesle ca un cântec de leagăn È™optit Celui care È™i-a asumat crucea suferinÈ›ei din veÈ™nicie. Alături de colindători, preotul, ca apostol al lui Hristos, poartă icoana Întrupării, vestind credincioÈ™ilor naÈ™terea Celui ce a mântuit neamul omenesc È™i Care doreÈ™te să ia chip în noi.

***

Iubiții Mei fii și fiice duhovnicești,

Sărbătoarea Crăciunului, ca icoană a timpului sacru, actualizează liturgic evenimentul NaÈ™terii Domnului astfel încât noi devenim martori transfiguraÈ›i, asemenea păstorilor È™i magilor, în faÈ›a noastră născându-se Hristos, iar noi aducându-I jertfa existenÈ›ei noastre smerite, zugrăvind prin aceasta, peste timp, icoana NaÈ™terii Sale în Betleem.

Într-un text cunoscut sub denumirea de Protoevanghelia lui Iacov sau Evanghelia copilăriei lui Iisus, (cel mai vechi text care atestă explicit purureafecioria Maicii Domnului), în cap. al XVIII-lea, se relatează faptul că Iosif, după ce o adăposteÈ™te pe Fecioara Maria în peÈ™tera din Betleem, merge să caute o moașă evreică dispusă să ajute la naÈ™tere È™i în acest timp are o revelaÈ›ie care surprinde Universul într-un mod extraordinar, percepe timpul suspendat, pe martorii NaÈ™terii îi surprinde încremeniÈ›i în nemiÈ™care, iar relatarea lui pare descrierea unui tablou extraordinar ce captează în imaginea unei mirări, emoÈ›ia sfântă a martorilor È™i a naturii.

Astfel, el spune că mergea fără să înainteze niciun pas, aerul era încremenit de uimire, bolta cerului era nemiÈ™cată, păsările îÈ™i încetară zborul, păstorii aÈ™ezaÈ›i în jurul blidului mâncând nu mâncau, turma de oi care păștea în apropiere era nemiÈ™cată, mâna păstorului cu toiagul deasupra capului rămăsese încremenită, iezii rămăseseră cu boturile nemiÈ™cate deasupra apei, pentru ca apoi, dintr-o dată, toate să-È™i reia mersul lor firesc. În acest tablou, locul de unde Iosif contemplă Universul încremenit devine centrul lumii, pentru că în acel punct se năștea Cuvântul Creator întrupat pentru a recapitula È™i transfigura totul. Lumea se opreÈ™te din cursul ei firesc pentru o clipă, rămasă în mirare, iar timpul se opreÈ™te pentru a se umple de prezenÈ›a Pruncului dumnezeiesc È™i a reporni răscumpărat în depănarea lui spre veÈ™nicie. Este clipa care se înfige în centrul lumii È™i al timpului È™i la care se raportează găsindu-È™i sensul toate marile evenimente ale istoriei. NaÈ™terea Fiului lui Dumnezeu ca Om în istorie, taină din veac ascunsă È™i singurul lucru nou sub soare, devine axa timpului È™i sensul istoriei.

Acest tablou sublim relatat de Iosif în Protoevanghelia lui Iacov a inspirat pe iconari, iar NaÈ™terea în chip de Om a Fiului lui Dumnezeu È™i nevoia omului de a percepe în mod concret mesajul dumnezeiesc au constituit peste timp argumentele È™i fundamentele reprezentării iconografice al lui Dumnezeu, dând naÈ™tere icoanei în faÈ›a căreia ne închinăm în această sfântă zi.

De altfel, Iconostasul, după mărturia teologului rus Pavel Florensky, zugrăveÈ™te istoria mântuirii neamului omenesc, pe care o contemplăm de fiecare dată când participăm la slujbele Bisericii.

Aflată în centrul catapetesmei, Icoana NaÈ™terii Domnului concentrează în ea semnificaÈ›iile celorlalte Praznice ÎmpărăteÈ™ti È™i anticipează toate evenimentele din viaÈ›a lui Hristos, în ea fiind sugerat un continuu paralelism între cele două aspecte ale misiunii Fiului întrupat, cea mesianică È™i cea eshatologică. Este o icoană a naÈ™terii È™i a prevestirii morÈ›ii.

În centrul compoziÈ›iei se află Maica È™i Pruncul, reprezentaÈ›i în faÈ›a peÈ™terii pentru a se sublinia faptul că evenimentul betleemic depășeÈ™te prin semnificaÈ›ii locul istoric unde s-a petrecut.

Întunericul sumbru al peÈ™terii indică umbra păcatului È™i a morÈ›ii care domneau peste omenire înainte de întrupare, dar mai reprezintă È™i adâncul iadului. În acest sens, Întruparea este pusă de iconari în paralel cu Pogorârea la iad, peÈ™tera fiind prefigurarea mormântului din care Hristos a înviat. Pentru a ne mântui, Iisus Se coboară chenotic până la iad, unde răul zace în densitatea ultimă, pentru a elibera pe Adam È™i toată omenirea care aÈ™tepta venirea Sa. PeÈ™tera, ieslea È™i faÈ™a devin astfel simbolurile smeririi Sale. Pruncul e reprezentat în alb, ca o pată de lumină pe fondul negru al peÈ™terii căci El este Lumina lumii (In. 8,12) care luminează în întuneric (In. 1, 5), iar scutecele par giulgiu, prefigurând pătimirile Sale, căci El nu este un prunc oarecare, ci Omul durerii (Isaia 53, 3). Maica – paradigmă a maternității È™i fecioriei – e reprezentată în centru, în dreapta Pruncului (Ps. 44,11), îmbrăcată în veÈ™mântul purpuriu al împăraÈ›ilor bizantini, sugerând demnitatea sa de Împărăteasă a cerului, iar cele trei stele din jurul capului ei sunt semnul pururea fecioriei. Ea priveÈ™te contemplativ Pruncul, meditând la cuvintele dreptului Simeon (Luca 2, 35), iar mâinile aÈ™ezate în formă de cruce pe piept anunță răstignirea Fiului său.

Îngerii apar în partea superioară a tabloului, unind cerul cu pământul, È™i sunt reprezentaÈ›i în calitatea lor de mijlocitori, ocrotitori È™i veghetori ai oamenilor È™i mesageri în faÈ›a Tronului Preasfintei Treimi.

PrezenÈ›a celor trei magi arată faptul că sensul ultim al oricărei căutări È™i È™tiinÈ›e omeneÈ™ti este contemplarea, adorarea lui Dumnezeu, iar atitudinea lor orantă la căpătâiul Pruncului anunță convertirea neamurilor la Biserica lui Hristos È™i universalitatea mesajului evanghelic. Darurile oferite de ei ne conduc cu mintea la aromatele purtate de femeile mironosiÈ›e care se vor îndrepta spre mormânt È™i prefigurează misiunea arhierească a Pruncului care Se va jertfi pe Golgota.

Dreptul Iosif este reprezentat în partea de jos a icoanei, ca personaj secundar, stând pe o piatră È™i meditând tulburat È™i îndoielnic la minunea NaÈ™terii. În faÈ›a sa, un bătrân gârbovit, îmbrăcat în haină de piele, a cărui atitudine È™i înfățiÈ™are trădează deghizarea diavolului, care ia chipul păstorului Thyrros, sădeÈ™te insinuant gânduri de îndoială în inima Dreptului Iosif, până ce Arhanghelul Gavriil îi va revela adevărul originii dumnezeieÈ™ti a Pruncului.

AÈ™adar, icoana NaÈ™terii, ca o sămânță ce germinează însutit, concentrează în ea întreaga operă de mântuire a umanității ÅŸi focalizează prezenÈ›a martoră a întregului univers, cerul È™i pământul, îngerii È™i oamenii, evreii È™i păgânii, umanitatea È™i dumnezeirea. În prezenÈ›a fragilă a Pruncului dumnezeiesc se pot vedea faptele mântuirii hristice – minunile, predica, jertfa, moartea È™i învierea – È™i se confirmă adevărul evanghelic, care spune că în chipul inocent al unui copil stă concentrată Împărăţia Lui Dumnezeu.

***

Iubiții Mei,

PrezenÈ›a lui Hristos asumată de fiecare persoană È™i, prin extensie, de fiecare popor a dat naÈ™tere unității de neam, împletind într-un mod sublim etosul È™i religiosul în plămada fiinÈ›ei naÈ›ionale. În felul acesta, definitorie pentru un popor este exprimarea credinÈ›ei în acelaÈ™i Dumnezeu, Care transcende timpul È™i lumea È™i este adevăratul izvor al unității. Doar El poate da naÈ™tere unui popor ales ce îÈ™i are patria în cer, iar limba comuniunii acestuia este iubirea născută din mirarea contemplării lui Dumnezeu.

De-a lungul istoriei sale neamul românesc a fost răstignit de multe ori, însă tot de atâtea ori a înviat, iar forÈ›a care l-a determinat să renască de fiecare dată a fost credinÈ›a sa curată È™i profundă în Dumnezeu. Urmând frumoasei iniÈ›iative a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a înnobila fiecare an cu o temă generică omagială È™i comemorativă care să pună în valoare trecutul încărcat de glorie al acestui neam È™i să dea continuitate È™i sens faptelor înaintaÈ™ilor, vă amintim că anul 2018, care va începe peste câteva zile a fost numit de către Patriarhia Română ca fiind „Anul omagial al unităţii de credinţă ÅŸi de neam” ÅŸi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”. Cu acest prilej, în Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului vor fi organizate manifestări cultural-religioase, care vor evidenÈ›ia jertfa înaintaÈ™ilor pentru unitate naÈ›ională È™i de credință. În principalele locaÈ›ii unde au avut loc încleÈ™tări armate, vor fi organizate simpozioane È™i vor fi publicate materiale documentare. Toate aceste manifestări se vor constitui într-un tablou omagial dedicat memoriei neîntinate a personalităților care au ctitorit unitatea naÅ£ional-religioasă a poporului român.

Iubiți credincioși,

În finalul acestui cuvânt pastoral, vă invit cu părintească dragoste să retrăim È™i anul acesta bucuria sfântă a Crăciunului în toată dimensiunea lui sacră, liturgică, tradiÈ›ională a sărbătorii. Să ne smerim precum Dumnezeu Care se întrupează pentru a ne înălÈ›a, cu El È™i prin El, la starea desăvârÈ™irii duhovniceÈ™ti.

 După cum se È™tie, Sărbătorile creÈ™tine sunt zile ale lui Dumnezeu coborâte din iubire la noi, ca să ne înalÈ›e pe noi, tot pe calea iubirii, până la piscurile existenÈ›ei Lui.

Să încercăm, dragii mei, să redescoperim fondul neartificial al sărbătorii È™i să ne lăsăm copleÈ™iÈ›i de misterul profund al evenimentului mântuitor care va vorbi despre el în noi, descoperindu-ne alte sensuri ale drumului nostru către asemănarea cu Dumnezeu. NaÈ™terea Domnului să nu fie numai sărbătoarea luminilor artificiale care opacizează lumina lui Hristos, ci să fie sărbătoarea luminii celei necreate pe care au descoperit-o de-a lungul istoriei atâÈ›ia sfinÈ›i ai Bisericii.

Toate aceste gânduri le-am concentrat într-un buchet de câteva versuri pe care le-am intitulat sugestiv:

 

Chenoză È™i Înviere

În noaptea lungă de cleÈ™tar,
După solstițiul cel de iarnă,
Așez cu grijă pe altar
A NaÈ™terii sfântă icoană.

Prin simțăminte sufletești
Vreau să resimt din nou misterul,
Cum între cele pământeÈ™ti
Coboară Dumnezeu tot cerul!

Cu ochi de gând adânc privesc
În chipul blând a lui Iisus:
Nimic nu-mi pare nefiresc
La Dumnezeu venit de sus.

În acest prunc gingaÈ™, frumos,
Născut în simplitatea firii,
Descopăr chipul lui Hristos
În plenitudinea iubirii.

Când Logosul peren se naÈ™te
Și-mbracă firea mea umană
Stă mintea-n loc și recunoaște
Misterul sfânt de pe icoană.

Mă urc cu gândul pân’ la cer,
Și-ascult cântarea îngerească,
Când las în trup acest mister,
Ca de el însuÈ™i să vorbească.

*********

Copil divin în iesle pus
Cu scutece înveÈ™mântat,
Deja te văd la moarte dus
Și răstignit È™i îngropat!

Când Tu te naÈ™ti, lumea renaÈ™te
Și totu-i plin de bucurie,
Prin Tine moartea este Paște,
Iar ViaÈ›a, Sfântă Liturghie.

Al vostru păstor şi pururea către Domnul rugător,

 

† IOACHIM

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului