Doar timpul curgea liniștit și statornic,
Iar sorii miÈ™cau în ritm de ceasornic.
Pământul părea un deÈ™ert fără viață,
Deși era plin de păduri și verdeață.
În hău tenebros o stea între stele
Brăzdează o cale de foc printre ele.
Deși arde tare, nimic nu consumă
Și tot universul în juru-i s-adună.
Ea merge de veacuri. Născută din veci,
Prin tot universul deschis-a poteci.
S-oprește o clipă pe cer s-o vedem.
O văd astronomii la Bethleem.
Dar steaua născută-n afară de timp
Cu anii lumină e-n contratimp.
În spaÈ›iul galactic ea raze trimite.
Doar omul cucernic căldura le-o simte.
Când steaua s-opreÈ™te puÈ›in să lucească
Arată Fecioarei locul să nască.
Steaua e semnul cel mai frumos:
Plinitu-s-a timpul să vină Hristos.
Gătiți-vă oameni, neamuri, popoare
Pregătiți-vă sufletul de sărbătoare!
Fecioara-i aleasă prin Duhul cel Sfânt,
Iar Tatăl ne spune un ultim Cuvânt.
*MeditaÈ›ie în Duminica a 28-a dupa Rusalii, a SfinÈ›ilor StrămoÈ™i
