Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Tânărul şi Iisus
Dumnezeu în marea-i milă a făcut pe om bogatL-a-nzestrat cu libertate şi în rai l-a aşezat.I-a dat în grijă pământul, doar ca să-l administreze,Ca acesta să producă, pe om să-l îndestuleze. Totul părea că se mişcă sub rază de Providenţă Până când ispititorul a rupt sfânta conivență.Omul putea să nu moară de-ar fi fost...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Tânărul şi Iisus

Dumnezeu în marea-i milă a făcut pe om bogat
L-a-nzestrat cu libertate şi în rai l-a aşezat.
I-a dat în grijă pământul, doar ca să-l administreze,
Ca acesta să producă, pe om să-l îndestuleze.


Totul părea că se mişcă sub rază de Providenţă 
Până când ispititorul a rupt sfânta conivență.
Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă așa, prin cădere, a devenit un călător.

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare
A coborât Însuşi la dânsul, arătându-i îndurare.
A-nceput să-şi cate chipul în orice fiu risipitor,
Pentru a-l repune-n cinste ca un tată iubitor.

***

Într-o zi, Învăţătorul, ajungând seara-ntr-un sat
I-a ieşit în cale-un tânăr, chipeş, frumos, manierat.
Fără multă ezitare acest tânăr scrupulos,
Cu multă condescendenţă, s-adresează lui Hristos:
 

„Învăţătorule bune, spune-mi, te rog, ce să fac
Ca să-mi continui viaţa dincolo de acest veac?”
Apostolii se mirară, ţintuindu-l cu privirea:
„Cum, pe-un tânăr ca acesta-l preocupă mântuirea?”
 

Însă, Iisus, simţindu-l că e puţin demagog,
Nu se miră şi-i răspunde ca un mare pedagog:
„De ce-mi spui bun? Tu știi prea bine că divinul atribut
Numai Dumnezeu cel Unul îl are din început.
 

Cât priveşte mântuirea sau viaţa cea de-apoi,
Păzeşte cu acribie poruncile vechi şi noi.”
„Care?”, zice el năvalnic, „Toate?”, „Zece porunci?”
„Da!”, zise Hristos afabil şi-i prescrie El vreo cinci.

„Păi, Rabi, toate acestea le-am ţinut dumnezeieşte
Încă din copilărie! Tu spune ce-mi mai lipseşte.”
"Da, simţi tu, frăţioare, că mântuirea nu-i lege,
Ea a apărut în lume pentru cei fărădelege.
 

Pentru cel ce o respectă şi nicicum nu o ştirbeşte,
Ţine echilibrul vieţii, însă nu îl mântuieşte.
Tu, care-ai simţit acestea, vrei să faci ceva mai mult.
Îţi dau sfat şi nu poruncă să alegi ce-i de făcut.

Mergi acasă, vinde toate şi le-mparte la săraci.
Pune rânduială-n casă şi de slavă te dezbraci. 
Şi, eliberat de toate, dar mai ales de mândrie,
Neregretând niciodată: vino şi urmează mie!”

Când a auzit acestea, tânărul s-a întristat.
N-a mai zis nimic sărmanul şi îndată a plecat.
După ce plecă acesta, şi Iisus s-a întristat.
A chemat toţi ucenicii, cărora le-a cuvântat:

„Ascultaţi ce vă spun astăzi, ca un mare adevăr:
Cel ce are bogăţie foarte greu intra-va-n cer.
Camela unei corăbii trece prin urechi de ac,
Însă bogatul în ceruri, foarte rar s-a întâmplat.”
 

Ucenicii se uimiră auzind aceste vorbe.
Iară unul, mai aproape, a-ndrăznit ca să-l întrebe:
„Cine oare azi mai poate atunci să se mântuiască
Dintre toţi oamenii lumii, jos, în viaţa pământească?”
 

«La oameni, le zice Domnul, pare-a fi cu neputinţă
Însă la Dumnezeu Cel din ceruri totul este cu putinţă.
Iată, voi aţi lăsat toate, case, familii şi-avere,
Şi M-aţi urmat cu credinţă, fără nici o șovăire.
Când aţi auzit cuvântul, "vino şi urmează Mie".
N-aţi mai dat prioritate, mai ales la bogăţie.
Că acest cuvânt înseamnă, "fii asemenea cu mine!"
Adică icoana din mine să se recunoască-n tine.
Eu am coborât în lume nu pentru "a avea",
Ci pentru "a da" la oameni din toată iubirea mea.
"A da" din iubire totul, asta înseamnă "a mai fi"
Că Dumnezeu „n-are", ci "Este" şi dăruind vei dobândi.
Cel ce dobândeşte lumea numai pentru "a avea"
Nu mai încape-n "Iubirea" şi Împărăţia Sa.
Într-un panier cu daruri nu încape şi "a fi",
Întrucât a fi înseamă a face prin "a iubi".
Dumnezeu ne dă de toate şi se bucura c-"avem"
Sărăcia nu-i virtute și, mai mult, nu-i nici blestem.
Egoistul care spune: „bogăţia-i darul meu”,
Iar pe semen îl ignoră, acela e un ateu.
Chiar dacă, formal, el zice că poruncile păzeşte,
N-are viaţă întru sine şi nici că se mântuieşte.»

 

Înaltpreasfințitul IOACHIM - Meditaţie lirică la Duminica a XII-a si a XXX-a după Rusalii


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.