Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos 2020
  Iubitului nostru cler, cinului monahalşi tuturor dreptmăritorilor creştini din aceastăde Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie,har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,iar de la noi părintească dragoste!             Iubiţii mei, fii și fiice duhovniceşti, Hristos a...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020



» Tânărul şi Iisus

Dumnezeu în marea-i milă a făcut pe om bogat
L-a-nzestrat cu libertate şi în rai l-a aşezat.
I-a dat în grijă pământul, doar ca să-l administreze,
Ca acesta să producă, pe om să-l îndestuleze.


Totul părea că se mişcă sub rază de Providenţă 
Până când ispititorul a rupt sfânta conivență.
Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă așa, prin cădere, a devenit un călător.

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare
A coborât Însuşi la dânsul, arătându-i îndurare.
A-nceput să-şi cate chipul în orice fiu risipitor,
Pentru a-l repune-n cinste ca un tată iubitor.

***

Într-o zi, Învăţătorul, ajungând seara-ntr-un sat
I-a ieşit în cale-un tânăr, chipeş, frumos, manierat.
Fără multă ezitare acest tânăr scrupulos,
Cu multă condescendenţă, s-adresează lui Hristos:
 

„Învăţătorule bune, spune-mi, te rog, ce să fac
Ca să-mi continui viaţa dincolo de acest veac?”
Apostolii se mirară, ţintuindu-l cu privirea:
„Cum, pe-un tânăr ca acesta-l preocupă mântuirea?”
 

Însă, Iisus, simţindu-l că e puţin demagog,
Nu se miră şi-i răspunde ca un mare pedagog:
„De ce-mi spui bun? Tu știi prea bine că divinul atribut
Numai Dumnezeu cel Unul îl are din început.
 

Cât priveşte mântuirea sau viaţa cea de-apoi,
Păzeşte cu acribie poruncile vechi şi noi.”
„Care?”, zice el năvalnic, „Toate?”, „Zece porunci?”
„Da!”, zise Hristos afabil şi-i prescrie El vreo cinci.

„Păi, Rabi, toate acestea le-am ţinut dumnezeieşte
Încă din copilărie! Tu spune ce-mi mai lipseşte.”
"Da, simţi tu, frăţioare, că mântuirea nu-i lege,
Ea a apărut în lume pentru cei fărădelege.
 

Pentru cel ce o respectă şi nicicum nu o ştirbeşte,
Ţine echilibrul vieţii, însă nu îl mântuieşte.
Tu, care-ai simţit acestea, vrei să faci ceva mai mult.
Îţi dau sfat şi nu poruncă să alegi ce-i de făcut.

Mergi acasă, vinde toate şi le-mparte la săraci.
Pune rânduială-n casă şi de slavă te dezbraci. 
Şi, eliberat de toate, dar mai ales de mândrie,
Neregretând niciodată: vino şi urmează mie!”

Când a auzit acestea, tânărul s-a întristat.
N-a mai zis nimic sărmanul şi îndată a plecat.
După ce plecă acesta, şi Iisus s-a întristat.
A chemat toţi ucenicii, cărora le-a cuvântat:

„Ascultaţi ce vă spun astăzi, ca un mare adevăr:
Cel ce are bogăţie foarte greu intra-va-n cer.
Camela unei corăbii trece prin urechi de ac,
Însă bogatul în ceruri, foarte rar s-a întâmplat.”
 

Ucenicii se uimiră auzind aceste vorbe.
Iară unul, mai aproape, a-ndrăznit ca să-l întrebe:
„Cine oare azi mai poate atunci să se mântuiască
Dintre toţi oamenii lumii, jos, în viaţa pământească?”
 

«La oameni, le zice Domnul, pare-a fi cu neputinţă
Însă la Dumnezeu Cel din ceruri totul este cu putinţă.
Iată, voi aţi lăsat toate, case, familii şi-avere,
Şi M-aţi urmat cu credinţă, fără nici o șovăire.
Când aţi auzit cuvântul, "vino şi urmează Mie".
N-aţi mai dat prioritate, mai ales la bogăţie.
Că acest cuvânt înseamnă, "fii asemenea cu mine!"
Adică icoana din mine să se recunoască-n tine.
Eu am coborât în lume nu pentru "a avea",
Ci pentru "a da" la oameni din toată iubirea mea.
"A da" din iubire totul, asta înseamnă "a mai fi"
Că Dumnezeu „n-are", ci "Este" şi dăruind vei dobândi.
Cel ce dobândeşte lumea numai pentru "a avea"
Nu mai încape-n "Iubirea" şi Împărăţia Sa.
Într-un panier cu daruri nu încape şi "a fi",
Întrucât a fi înseamă a face prin "a iubi".
Dumnezeu ne dă de toate şi se bucura c-"avem"
Sărăcia nu-i virtute și, mai mult, nu-i nici blestem.
Egoistul care spune: „bogăţia-i darul meu”,
Iar pe semen îl ignoră, acela e un ateu.
Chiar dacă, formal, el zice că poruncile păzeşte,
N-are viaţă întru sine şi nici că se mântuieşte.»

 

Înaltpreasfințitul IOACHIM - Meditaţie lirică la Duminica a XII-a si a XXX-a după Rusalii


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.