Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Gadara, Logosul și diabolos*
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului     Dumnezeul-treimic și liber în Sine creează tot prin cuvânt, Dând forme finite, în cer invizibil, și-n planeta numită Pământ. Prin cer înțelegem pe îngeri sau duhuri, ființe pur netrupești. Pământul înseamnă galaxii infinite, mulțime de corpuri...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018



» Urare Poporului român și Ortodoxiei românești


Aho, aho, creştini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toţi crescuţi în umbra crucii,

Cum ne-au învăţat bunicii,

Îmbrăcaţi de sărbătoare,

Veniţi să facem o urare,

După datini româneşti

Şi tradiţii creştineşti.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Ţară cu munţi şi câmpii,

Dealuri cu livezi şi vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Şi, spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

Ţară al cărei popor

Harnic, smerit, răbdător

Îşi are strămoşi pe daci

Cei mai viteji dintr e traci,

De credinţă fetişistă,

Dar totuşi monoteistă,

Adică un singur zeu

Cu-a lor preot, Deceneu,

Acest fapt i-a ajutat

Atunci când s-a-ncreştinat,

Întrucât, cu precădere,

Ei crezând în înviere,

Sânt Andrei, când a venit

Şi de Iisus le-a vorbit

Că a înviat din morţi,

Convertitu-i-a pe toţi.

Deci, scumpii protopărinţi

Au dat un popor de sfinţi.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Deci, la Pontul Euxin,

S-au născut primii creştini.

Andrei, cel întâi chemat,

Cuvânt bun a semănat,

Cuvânt bun de la Hristos

Care-a germinat frumos.

Grâul, când a răsărit,

A adus rod însutit,

Şi peste veacuri şi ani,

De la sciţi la transilvani,

De la dacii din Moldova

Pân’ la cei din Vasiova,

Au arat, au cultivat,

Au plivit şi-au secerat

Grâu frumos pe toată glia,

Să hrănească România,

Poporul să facă pâine,

Cea de azi şi cea de mâine,

S-aibă pâinea bucuriei

Şi prescura Liturghiei,

Să păstreze deopotrivă

Şi grâu bun pentru colivă.

Românul a dat din pâine

Şi la străin şi la câine,

A ştiut că darul său

Este de la Dumnezeu.

Şi, dacă Hristos i-a dat,

Împarte cu cel sărac.

S-au hrănit cu pâinea vieţii

Bunicii şi strănepoţii.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Foaie verde baraboi,

Neamul nostru-i de eroi,

Neamul nostru-i neam de sfinţi

Şi vă spun la toţi, să ştiţi:

Că în spaţiul carpatin,

Dumnezeu este român!

De la Apostolul Andrei,

Pân’ la noi, mileniul trei,

Şi de-a fost pace sau război,

Dumnezeu a fost cu noi!

Românii au fost uniţi,

Chiar de au fost cotropiţi

De barbari neisprăviţi,

Au născut eroi şi sfinţi.

Cum să dispar-un popor

De Dumnezeu iubitor?

Chiar de lumea îl sugrumă,

Dumnezeu îl ţine-n mână.

Sunt duşmani înverşunaţi

Ce ne-ar vedea spânzuraţi

De stejarii din Carpaţi,

Dar oricât a vrut străinul,

Codru-i frate cu românul

Şi n-a dispărut niciunul,

Nici stejarii din Carpaţi,

Nici românii noştri, fraţi.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Bravii noştri domnitori

Au fost viteji luptători,

De glie apărători

Şi de ţară iubitori.

Cu anticul Burebista,

Cu care se-ncepe lista,

Au fost regi şi voievozi,

Printre ei chiar şi nărozi.

Mai apoi, cu Decebal

Şi poporul său tribal,

A-ndrăznit de s-a luptat

Cu al Romei împărat.

Domnii noştri pământeni,

Din strămoşii ardeleni,

Gelu, Glad, Menumorut,

S-au luptat cât au putut

Cu urmaşii lui Athila

Care le-au furat căciula.

Dacă vrei să reînnozi,

Să mergi până-n antipozi,

Bravii noştri voievozi

Celor trei ţări româneşti

Cu ţinuturi pitoreşti

Le-au creat neatârnare

De popoarele barbare.

Cu lupta lor de atunci,

N-am fost paşalâc la turci.

Mircea-vodă, zis cel Mare,

A luptat fără-nfricare,

Iar faimosul Baiazid

S-a lovit ca de un zid.

Noi n-am fost popor nomad

A demonstrat Ţepeş Vlad,

Care a mai tras în ţeapă

Pe cei ce-au vrut pământ şi apă

Şi ţara să o despartă.

După el, Radu cel Mare,

Care-a ţinut sus şi tare

Ca Ţara cea românească

Nimeni să n-o cucerească.

Au venit la cârma ţării

Basarabii cu boierii,

Cantacuzinii vestiţi

Şi Brâncovenii cei sfinţi,

Iar Neagoe Basarab,

Cu alură de tetrarh,

Din ţinuturi munteneşti,

Făcu oaze creştineşti.

Apoi, Mihai Voievod,

Cu armată din norod,

A pornit că să unească

Toată plebea românească.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

***

Tot la fel, şi în Moldova,

După cum ne spune slova,

Au fost voievozi eroi

Care-au murit în război.

Unii dintre ei sunt sfinţi

Şi-au coroanele pe frunţi.

Voievozii muşatini,

Luptători şi buni creştini,

Aici, la est de Carpaţi,

Din grecii agonizanţi,

Fac Bizanţ după Bizanţ.

În Moldova lui Crăciun,

Prin Alexandru cel Bun,

Tot poporul e creştin,

De rit ortodox latin.

După el, Ştefan cel Sfânt,

Stând la Putna, în mormânt,

Stă de strajă la hotară

Şi apără sfânta ţară,

Niciodată să nu piară.

Dacă marii demnitari,

Voievozi sau cărturari,

Mulţi poeţi sau cronicari

Ţara o au zugrăvit,

Mănăstiri au construit,

Credinţa ei au păzit,

Avem şi sfinţii din cer,

Învăluiţi în mister,

Ce se roagă ne-ncetat

Lui Dumnezeu, Prea Înalt,

Să facă din România

Grădina Sfintei Maria.

Şi de două mii de ani,

Munteni, moldavi, transilvani,

Evlavioşi şi cuminţi,

Au dat ţării mii de sfinţi.

Unii se cunosc pe nume,

Alţii doar după renume.

Toţi îşi iubesc ţara lor

Până-n vecii vecilor.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

***

Dup-apostolul Andrei,

Întâi între corifei,

Au ieşit din trandafiri

Cei dintâi între martiri.

Şi de douăzeci de veacuri,

Fie pace sau atacuri,

Începând cu vechii sciţi,

Avem un popor de sfinţi:

Ierarhi, preoţi, slujitori,

Sclavi, nobili sau domnitori,

Călugări şi monahii,

Vârstnici, tineri sau copii,

STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.