Dragii mei,
SfârÈ™itul anului vechi È™i începutul celui nou este un moment al bilanÈ›ului, al cercetării faptelor săvârÈ™ite È™i al analizei gândurilor, în încercarea de a remedia ceea ce a fost nedesăvârÈ™it în viaÈ›a noastră È™i a ne stabili noi priorități care să împlinească destinul È™i chemarea omului. De aceea, anul acesta am să renunÈ› la tradiÈ›ionala urare "An nou fericit!" È™i vă voi îndemna să ne dorim un "An sfânt È™i bun!”
Fie ca 2019 să devină un an consacrat lui Dumnezeu, cu bucuria pe care ne-o dă recunoaÈ™terea marelui dar care este naÈ™terea lui Hristos. Această dorire este un pas spre adevăratul scop al vieÈ›ii noastre: câÈ™tigarea Împărăției lui Dumnezeu prin cultivarea bunătății, dreptății, generozității È™i iubirii de aproapele. Prin această dorire reciprocă vom ajunge cu toÈ›ii să trăim într-o lume mai bună. Dumnezeu să ne binecuvânteze să avem toată această bucurie în noul an! Amin.
Aho, aho, creÅŸtini români,
De la prunci, pân’ la bătrâni,
ToÅ£i crescuÅ£i în umbra crucii,
Cum ne-au învăţat bunicii,
ÎmbrăcaÅ£i de sărbătoare,
Veniţi să facem o urare,
După datini româneÅŸti
Şi tradiţii creştineşti.
Să urăm cu bucurie
Sfânta noastră Românie,
Å¢ară cu munÅ£i ÅŸi câmpii,
Dealuri cu livezi ÅŸi vii,
Râuri, pâraie, izvoare
Cu ape vindecătoare,
Toate unduind agale
Către Danubiul cel mare,
Care-apoi le poartă lin
Înspre Pontul Euxin.
Åži, spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
Ţară al cărei popor
Harnic, smerit, răbdător
ÎÅŸi are strămoÅŸi pe daci
Cei mai viteji dintre traci,
De credinţă fetişistă,
Dar totuşi monoteistă,
Adică un singur zeu
Cu-a lor preot, Deceneu,
Acest fapt i-a ajutat
Atunci când s-a-ncreÅŸtinat,
Întrucât, cu precădere,
Ei crezând în înviere,
Sânt Andrei, când a venit
Åži de Iisus le-a vorbit
Că a înviat din morÅ£i,
Convertitu-i-a pe toţi.
Deci, scumpii protopărinţi
Au dat un popor de sfinţi.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
* * *
Deci, la Pontul Euxin,
S-au născut primii creştini.
Andrei, cel întâi chemat,
Cuvânt bun a semănat,
Cuvânt bun de la Hristos
Care-a germinat frumos.
Grâul, când a răsărit,
A adus rod însutit,
Åži peste veacuri ÅŸi ani,
De la sciţi la transilvani,
De la dacii din Moldova
Pân’ la cei din Vasiova,
Au arat, au cultivat,
Au plivit ÅŸi-au secerat
Grâu frumos pe toată glia,
Să hrănească România,
Poporul să facă pâine,
Cea de azi ÅŸi cea de mâine,
S-aibă pâinea bucuriei
Åži prescura Liturghiei,
Să păstreze deopotrivă
Åži grâu bun pentru colivă.
Românul a dat din pâine
Åži la străin ÅŸi la câine,
A ştiut că darul său
Este de la Dumnezeu.
Şi, dacă Hristos i-a dat,
Împarte cu cel sărac.
S-au hrănit cu pâinea vieÅ£ii
Bunicii şi strănepoţii.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
* * *
Foaie verde baraboi,
Neamul nostru-i de eroi,
Neamul nostru-i neam de sfinţi
Şi vă spun la toţi, să ştiţi:
Că în spaÅ£iul carpatin,
Dumnezeu este român!
De la Apostolul Andrei,
Pân’ la noi, mileniul trei,
Şi de-a fost pace sau război,
Dumnezeu a fost cu noi!
Românii au fost uniÅ£i,
Chiar de au fost cotropiţi
De barbari neisprăviţi,
Au născut eroi şi sfinţi.
Cum să dispar-un popor
De Dumnezeu iubitor?
Chiar de lumea îl sugrumă,
Dumnezeu îl Å£ine-n mână.
Sunt duÅŸmani înverÅŸunaÅ£i
Ce ne-ar vedea spânzuraÅ£i
De stejarii din Carpaţi,
Dar oricât a vrut străinul,
Codru-i frate cu românul
Şi n-a dispărut niciunul,
Nici stejarii din Carpaţi,
Nici românii noÅŸtri, fraÅ£i.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
* * *
Bravii noÅŸtri domnitori
Au fost viteji luptători,
De glie apărători
Şi de ţară iubitori.
Cu anticul Burebista,
Cu care se-ncepe lista,
Au fost regi ÅŸi voievozi,
Printre ei chiar şi nărozi.
Mai apoi, cu Decebal
Şi poporul său tribal,
A-ndrăznit de s-a luptat
Cu al Romei împărat.
Domnii noÅŸtri pământeni,
Din strămoşii ardeleni,
Gelu, Glad, Menumorut,
S-au luptat cât au putut
Cu urmaÅŸii lui Athila
Care le-au furat căciula.
Dacă vrei să reînnozi,
Să mergi până-n antipozi,
Bravii noÅŸtri voievozi
Celor trei ţări româneÅŸti
Cu ţinuturi pitoreşti
Le-au creat neatârnare
De popoarele barbare.
Cu lupta lor de atunci,
N-am fost paÅŸalâc la turci.
Mircea-vodă, zis cel Mare,
A luptat fără-nfricare,
Iar faimosul Baiazid
S-a lovit ca de un zid.
Noi n-am fost popor nomad
A demonstrat Ţepeş Vlad,
Care a mai tras în Å£eapă
Pe cei ce-au vrut pământ ÅŸi apă
Şi ţara să o despartă.
După el, Radu cel Mare,
Care-a ţinut sus şi tare
Ca Å¢ara cea românească
Nimeni să n-o cucerească.
Au venit la cârma ţării
Basarabii cu boierii,
Cantacuzinii vestiţi
Åži Brâncovenii cei sfinÅ£i,
Iar Neagoe Basarab,
Cu alură de tetrarh,
Din ţinuturi munteneşti,
Făcu oaze creştineşti.
Apoi, Mihai Voievod,
Cu armată din norod,
A pornit că să unească
Toată plebea românească.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
***
Tot la fel, ÅŸi în Moldova,
După cum ne spune slova,
Au fost voievozi eroi
Care-au murit în război.
Unii dintre ei sunt sfinţi
Şi-au coroanele pe frunţi.
Voievozii muÅŸatini,
Luptători şi buni creştini,
Aici, la est de Carpaţi,
Din grecii agonizanţi,
Fac Bizanţ după Bizanţ.
În Moldova lui Crăciun,
Prin Alexandru cel Bun,
Tot poporul e creÅŸtin,
De rit ortodox latin.
După el, Åžtefan cel Sfânt,
Stând la Putna, în mormânt,
Stă de strajă la hotară
Åži apără sfânta Å£ară,
Niciodată să nu piară.
Dacă marii demnitari,
Voievozi sau cărturari,
Mulţi poeţi sau cronicari
Ţara o au zugrăvit,
Mănăstiri au construit,
Credinţa ei au păzit,
Avem şi sfinţii din cer,
ÎnvăluiÅ£i în mister,
Ce se roagă ne-ncetat
Lui Dumnezeu, Prea Înalt,
Să facă din România
Grădina Sfintei Maria.
Şi de două mii de ani,
Munteni, moldavi, transilvani,
Evlavioşi şi cuminţi,
Au dat ţării mii de sfinţi.
Unii se cunosc pe nume,
Alţii doar după renume.
ToÅ£i îÅŸi iubesc Å£ara lor
Până-n vecii vecilor.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
***
Dup-apostolul Andrei,
Întâi între corifei,
Au ieÅŸit din trandafiri
Cei dintâi între martiri.
Şi de douăzeci de veacuri,
Fie pace sau atacuri,
Începând cu vechii sciÅ£i,
Avem un popor de sfinţi:
Ierarhi, preoţi, slujitori,
Sclavi, nobili sau domnitori,
Călugări şi monahii,
Vârstnici, tineri sau copii,
Mame sfinte sau bunici,
Ţărani simpli în opinci,
Ostaşii pe front căzuţi
Sau cei rătăciţi prin munţi,
În închisori zăvorâÅ£i,
În războaie omorâÅ£i,
Români uciÅŸi în gulaguri,
Străini de-ale lor meleaguri,
ToÅ£i cei morÅ£i în deportări
În beciuri de închisori,
Au fost adumbriţi de har
Români sfinÅ£i în sinaxar,
Unii cu moaÅŸte-n altar
Sau înscriÅŸi în calendar.
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
* * *
Åži acum, români fârtaÅ£i,
Staţi puţin, nu v-agitaţi
Şi pe mine m-ascultaţi:
Avem marea datorie,
Pentru Sfânta Românie,
S-o cinstim ÅŸi s-o iubim
Cu dragoste de creÅŸtin.
De eÅŸti tânăr sau bătrân,
De eÅŸti nobil sau jupân,
Chiar harpagon sau hapsân,
Fii mândru că eÅŸti român!
Tu, române, ce-ai plecat
De la boii tăi din sat,
Să nu uiţi că ai lăsat
Ogorul tău nearat,
Pe tată însingurat,
Pe mamă înlăcrimată,
Bolnavă, nemângâiată!
Nu te judec c-ai plecat,
Pentru a fi mai bogat.
Judecata va fi aspră,
Dacă nu Å£i-ai pus în traistă
Un ceaslov şi o scriptură,
Asta-n loc de udătură.
Iar în loc de băutură
O cruce, ca să o pui
La căpătâi, la copii,
Ca ei să crească frumos,
Să nu uite de Hristos.
Voi, români, din toată glia,
Nu uitaÅ£i de România
Şi ţineţi Ortodoxia!
Åži spunând acestea tare,
Hai, veniţi, cu mic şi mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia şi hăi, hăi!
Åži, ca fii duhovniceÅŸti,
Din metocul din IteÅŸti,
Romaşcani şi Băcăuani,
Noi vă spunem: LA MULŢI ANI!
