Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

În Toma, rațiunea și credința se completează reciproc
A doua duminică după Învierea Mântuitorului este dedicată Sfântului Apostol Toma, Biserica dorind să ne aducă în atenție atitudinea sa, la început neîncrezătoare, apoi profund credincioasă. Episodul descris de Sfântul Apostol Ioan (Ioan 20, 19-31) este atât de emoționant, nuanțele istorisirii pe care le prezintă sunt atât de...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021



» Colegiul preotilor din Moinesti in SINAXA

 

JOI 7 februarie a.c., începând cu orele 0900, la biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Moineşti a avut loc SINAXA preoţilor din Protopopiatul Moineşti.

Marcat de prezenţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, evenimentul a debutat cu slujirea Sfintei Liturghii în sobor.

 

SINAXA 2013, prilej de comuniune duhovnicească, întâlnire de suflet a ierarhului cu preoţii de mir dar şi cu ieromonahii, monahii şi monahiile din întreg Protopopiatul Moineşti, a  avut pentru colegiul preoţilor moineşteni o însemnătate aparte şi a stat sub semnul binecuvântării.

 

În prezenţa părintelui vicar, PC. pr. ic. stavr. Ioan GHERASIMESCU, şi conduşi de părintele protopop, cei 100 de slujitori ai sfintelor altare şi-au întâmpinat ierarhul cu recunoştinţă, pregătiţi pentru slujirea Sfintei Liturghii în cadrul căreia Preasfinţia Sa i-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos şi le-a adresat cuvânt de folos şi zidire sufletească.

 

În cadrul slujbei a fost pomenit patriarhul Teoctist, cu prilejul împlinirii a 98 de ani de la naşterea Preafericirii Sale, dar şi părintele Dumitru Stăniloae, de la a cărui trecere în veşnicie se împlinesc anul acesta două decenii. Tot acum s-au înălţat rugăciuni pentru tatăl Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, robul lui Dumnezeu Neculai Giosanu care a trecut la cele veşnice pe 21 ianuarie 2013.

 

„Întâlnirea noastră de astăzi este o întâlnire încărcată în primul rând de multă emoţie şi bucurie duhovnicească. Este un moment de «spiritualitate şi de comuniune», cum l-ar numi părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel pe care l-am pomenit astăzi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Şi nu l-am pomenit întâmplător pentru că, aşa după cum bine ştim cu toţii, anul acesta 2013, Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române l-a dedicat atât sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, dar şi părintelui Stăniloae, teologiei şi gândirii sale profunde”, a subliniat părintele protopop Costel Mareş în cuvântul său introductiv,

 

În continuare, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, într-un cuvânt sintetic, a prezentat aproape exhaustiv viaţa, opera, gândirea şi lucrarea părintelui Dumitru Stăniloae, îndemnând preoţii şi credincioşii prezenţi la împreună lucrare, conştienţi fiind de misiunea la care i-a chemat Domnul Hristos, aceea de a fi luminători într-o lume din ce în ce mai superficială.

 

„Acum, în contextul comemorării părintelui Stăniloae” Preasfinţitul Părinte Episcop a îndreptat atenţia preoţilor înspre „lucrarea, fără egal până în prezent, despre Sf. Liturghie - Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, a părintelui Stăniloae.

El simţea, trăia liturghia … era un om al cuvintelor, pătrundea cuvântul; lăsa cuvântul ca taină, cuvântul ziditor, cuvântul pătrunzător să intre în fiinţa sa, iar fiinţa sa să se topească în dragostea  lui Dumnezeu Cuvântul”.

De aceea şi trebuie, a mai subliniat Preasfinţitul, ca „preotul, să se regăsească el, ca şi părintele Stăniloae, în  cadrul liturghiei […] căci preotul în liturghie este mai presus de îngeri”.

 

Amintind şi despre cunoscuta controversă cu Lucian Blaga, apoi prezentând şi explicând „operele de referinţă, de pionierat în literatura teologică românească” ale marelui teolog, Preasfinţitul Ioachim a ţinut să sublinieze importanţa traducerii Filocaliei, menţionând că Preasfinţitul Eftimie, în 1991, a dat binecuvântare să se tipărească vol. 11 al Filocaliei la editura noastră, a Romanului”.

„Părintele Stăniloae a fost şi un om care a suferit, […] dar nu o suferinţă care desfigurează ci care transfigurează”, a spus Preasfinţia Sa amintind momentul Rugului Aprins şi al temniţei.

 

„Am avut prilejul şi privilegiul să mă întâlnesc şi să vorbesc cu el … dar nu vorbea mult despre aceasta; vorbea foarte puţin şi laconic, spunând: «Eh, a fost şi aceasta o şcoală» – adică o şcoală unde a practicat rugăciunea lui Iisus; […] evident trebuia să se închidă în sine şi să practice rugăciunea care l-a salvat în timp şi a putut suporta atrocităţile, nu numai pe cele fizice… ci mai curând absurdităţile torţionarilor care-l interogau ceas de ceas, noapte de noapte”.

 

„După ce iese din închisoare  […] bibliotecar fiindla Sf. Sinod, îl găsim scriind Dogmatica – cea mai frumoasă dogmatică.

[…] părintele Stăniloae este cel care dă perspectivă teologiei, dă perspectivă misiunii Bisericii, într-o lume confuză, într-o lume atee. Şi-a structurat teologia şi a debarasat-o de toate influenţele”.

 

Am avut şansa, în ceea ce mă priveşte sau cel puţin generaţia mea, să fim adesea pe lângă părintele Stăniloae şi era o întrecere atunci să găsim o carte a părintelui. Personal, nu vreau să o spun ca laudă, dar îmi amintesc, atunci când eram la mănăstire la Sihăstria, […] în bibliotecă erau 2 seturi din cele 5 volume ale Filocaliei şi eram rânduiţi, rând pe rând, să le citim. Ei bine, părintele Ioanichie Bălan era bibliotecarul acelei mănăstiri şi l-am rugat: «părinte lasă-mi mai mult de 2 luni cărţile Filocaliei, pentru faptul că eu citesc mai greu şi vreau să le înţeleg!». De fapt le-am citit scriindu-le; le-am copiat încă o dată pentru a le avea. Era o mare atenţie pentru cărţile scrise”.

 

Prezentând în continuare Teologia dogmatică, reeditată apoi, dar şi Spiritualitatea ortodoxă, viaţa ascetică — apărută ca un manual de morală, Preasfinţitul accentuează „continuarea Filocaliei, cu traduceri din Sf. Grigore de Nyssa, Sf. Simeon Noul Teolog – imnele sale pe care le şi interpretează aşa de frumos, cum dealtfel interpretează şi Filocalia. Dacă Filocalia s-a tradus în mai multe limbi, Filocalia românească este singura comentată de un teolog, şi acesta este părintele Stăniloae. Dacă s-ar traduce Filocalia […], să se traducă şi notele explicative ... în celelalte limbi nu s-a găsit nici un teolog care să explice textele Sf. Părinţi din Filocalie”.

 

După ce a trecut la cele veşnice, opera părintelui Stăniloae a început să fie din ce în ce mai mult gustată şi aceasta mai ales în teologia occidentală, chiar cea protestantă, şi nu este de mirare că cele mai multe teze de doctorat care s-au scris până acum despre opera părintelui Stăniloae, sunt protestante. Am avut această onoare de a fi scris prima teză de doctorat despre un punct anume din opera părintelui Stăniloae şi anume «Despre îndumnezeirea omului».

Nu mă laud cu aceasta pentru faptul că nu mă consider un discipol apropiat al părintelui Stăniloae, însă datorită faptului că el venea adesea la mănăstirea Sihăstria şi cunoştea sau simţea trăirea autentică a părinţilor acelor vremuri, îl vedeam pe părintele Stăniloae care se adăuga, într-un fel, ritmului mănăstirii, pentru a gusta din spiritualitatea călugărilor care trăiau autentic viaţa în Hristos. […]

De aceea, după ce descoperă viaţa unor călugări autentici (cum erau părintele Cleopa, părintele Paisie) scrie şi despre isihasmul în teologia ortodoxă, după experienţa părinţilor, observată de părintele Stăniloae;  în contextul acesta, ştiind că monahii şi preoţii sunt mai întâi trăitorii teologiei şi sunt teologi, el o spune: dacă ortodoxia nu ar avea Liturghia şi Filocalia, riscă să rămână doar o culegere de texte şi canoane. Filocalia, compilată cu mistagogia şi teologia autentică trăită, adică vorbirea nu despre Dumnezeu ci trăirea lui Dumnezeu sau vorbirea cu Dumnezeu, cum precizează sf. Evagrie Ponticul.

 

Vorbind apoi despre necesitatea şi importanţa întâlnirii preoţilor la Cercurile Pastorale, Preasfinţitul Ioachim a continuat:

„Părintele Stăniloae a trăit şi a scris o teologie din experienţa proprie şi mai ales frăţiile voastre trebuie să fiţi mândri că, iată, cel mai mare teolog al neamului românesc, al Bisericii Ortodoxe, nu este un călugăr, de data aceasta, ci este un părinte cu viaţă de familie. El vedea familia ca o împărăţie a lui Dumnezeu în miniatură,  pe pământ – îl vedem pe părintele Stăniloae ataşat de familie…maica preoteasă Maria l-a aşteptat permanent din închisoare.. şi în toată sărăcia l-a ajutat să-şi structureze viaţa într-o lume confuză, ostilă, într-o lume în care nu se mai recunoştea, în care nu mai putea să se manifeste deschis sau să manifeste teologia lui, gândirea lui teologică, iar Maria l-a ajutat mult; ….. Preoteasa ajută mult pe părintele teolog, pe părintele mistagog, pe părintele slujitor. De aceea eu, deşi călugăr, accentuez mult familia şi iubesc mult familia preotului, care face misiune în orice context al istoriei.

Părintele Stăniloae este un exemplu, de aceea trebuie să vă gândiţi, preacucernici părinţi – şi iată o altă temă – la misiunea preotului, oglindită în viaţa, opera şi gândirea părintele Stăniloae.

Părintele Stăniloae rămâne un mare teolog pentru faptul că a mers la izvoare şi a devenit el însuşi izvorul curgător de apă vie. De aceea şi noi trebuie să mergem la izvoare şi să devenim izvor, să dăm apa ceaveşnică celor care au nevoie să se oprească să-şi astâmpere setea de Dumnezeu, setea de viaţă veşnică; această apă ne ajută pentru a pregusta încă din viaţa aceasta, viaţa veşnică.

 

După ce a punctat aspecte esenţiale din teologia apofatică a părintelui Stăniloae, Preasfinţia Sa a mai spus:

„Sfatul meu este acela ca şi eu, şi frăţiile voastre, să ne aplecăm din nou asupra operei părintele Stăniloae. Într-adevăr eu am scris o teză de doctorat care mi-a conferit nişte drepturi academice, dar nu m-am numit teolog atunci când mi s-a pus diploma de doctorat în mână, n-am spus că mă pot numi doctor în teologie; nu există aceasta, ci teolog este cel care se roagă.

 

L-am cunoscut pe părintele Stăniloae în mai multe împrejurări … nu avem însă acum timp să vă vorbesc despre cum se ruga, cât de simplu se ruga şi cât de profund scria, scrisul lui care mergea întotdeauna către Înviere. Avea un scris aproape ilizibil, am putea spune urât din punct de vedere al caligrafiei, dar ce scria… cuvintele vii; parcă acele cuvinte (uneori  incomprehensibile din punct de vedere al citirii lor) ascundeau o taină, şi cum te aplecai să descifrezi literele lui, ale cuvintelor lui, parcă te sileau să descifrezi înţelesul acelor cuvinte. Probabil că de asta, voit sau ne-voit, el nu avea numaidecât un scris caligrafic…, ca să ne aplecăm, să insistăm mai mult asupra descoperii cuvântului, ca de fapt cuvântul să-ţi vorbească, să te zidească fiecare cuvânt; scria întotdeauna în sus: el nu putea să scrie drept… ca atunci când scrii repede şi nu ţii seamă de estetica numaidecât a scrisului.

 

Despre actualitatea şi prezenţa vie a părintelui Stăniloae, o altfel de prezenţă, Preasfinţitul Părinte a mai adăugat:

 

“[…] în contextul pomenirii de astăzi, a pomenirii pe care am făcut-o pentru dânsul, sperăm că părintele Stăniloae vine din nou să ne vorbească prin operele sale; eu am îndrăznit, chiar din 1994, când am susţinut teza de doctorat la Paris, să scriu în capitolul introductiv că dacă noi, în teologia universală vorbim despre un Sf. Vasile cel Mare al capadocienilor, un Sf. Grigore Palama al grecilor, dacă vorbim despre un Sf. Serafim de Sarov (mai nou) al ruşilor, de ce să nu vorbim despre un sfânt teolog al neamului românesc, întrucât noi nu avem teologi decât patru: primul este Sf. Ioan teologul, după aceea Sf. Grigorie teologul, Sf. Simeon Noul Teolog şi pentru  secolul XX, părintele Dumitru, pe care eu aşa am îndrăznit să-l numesc încă de atunci, întrucât nu noi  facem sfinţii ci Dumnezeu. După un an de la trecerea lui în veşnicie am zis că, dacă e aşa, îl putem numi şi noi Sfântul Dumitru Teologul, pentru faptul că a ştiut să intre în comuniune cu Dumnezeu şi să trăiască în Dumnezeu încă din viaţa aceasta. Îl putem numi şi sfânt al Bisericii … de aceea zicem şi credem că, într-un timp apropiat va fi poate şi canonizat, împreună cu alţi părinţi trăitori,  întrucât nici un canon nu stipulează cât timp trebuie să treacă pentru a canoniza un sfânt. Sf. Grigore Palama a fost canonizat la numai 3 ani după trecerea sa la cele veşnice …”.

 

În cuvântul său de încheiere, Preasfinţitul a ţinut să sublinieze:

 „Mulţumim preoţilor şi părintelui protopop în special, pentru buna organizare, pentru receptivitate, pentru ascultarea şi dragostea cu care ne întâmpinaţi.

Salutăm prezenţa oficialităţilor prezente, notabilităţile care au binevoit să întregească împreună cu noi sărbătoarea sinaxei preoţilor de la Moineşti.

Cu ajutorul lui Dumnezeu vom termina şi această lucrare a Protopopiatului, noul sediu administrativ al Centrului Eparhial…. Aici ne vom întâlni în mai multe contexte, putem face un cerc teologic (pentru că la Moineşti avem preoţi deosebit de bine pregătiţi, chiar profesori de teologie) putem face multe lucruri pentru a revigora viaţa spirituală, viaţa misionară, viaţa Bisericii, în Iisus Hristos, cu puterea Duhului Sfânt, în ţinutul acesta”.

 

 

 

 

 

 

 


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.