Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

În Toma, rațiunea și credința se completează reciproc
A doua duminică după Învierea Mântuitorului este dedicată Sfântului Apostol Toma, Biserica dorind să ne aducă în atenție atitudinea sa, la început neîncrezătoare, apoi profund credincioasă. Episodul descris de Sfântul Apostol Ioan (Ioan 20, 19-31) este atât de emoționant, nuanțele istorisirii pe care le prezintă sunt atât de...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021



» Lumina din inimi

  Mult nevoitoarea monahie Zenaida Constantin de la Văratec

 

     Stareţa Văratecului, stavrofora Iosefina Giosanu, a numit-o pe maica Zenaida Constantin († 31 martie 2012) călugăriţă model şi muceniţă pentru răbdarea aproape fără margini pe care a avut-o în drumul vieţii monahiceşti, unde a fost "fără cârtire" în slujirile rânduite, aşa cum îndeamnă de altfel rânduiala primirii marelui şi îngerescului chip al călugăriei.

    Sunt încă, slavă Domnului, astfel de monahi care-şi consacră întru totul viaţa slujirii Domnului. Ei nu mai găsesc hodină, nu caută ale lor, nu doresc răul, nu se bucură de nedreptate... De multe ori lasă deoparte pe cele ale Martei şi se îngrijesc doar de ale Mariei, alegând partea cea bună şi folositoare a vieţii acesteia trecătoare... 

     În marile mănăstiri, Văratecul în cazul nostru, unde vieţuiesc 400 de călugăriţe, alături de stareţă se ostenesc mult pentru bunul mers al lucrurilor mai ales câteva monahii nevoitoare, pricepute şi înţelepte, care nu mai trăiesc pentru sine, ci pentru alţii, într-o permanentă dăruire jertfelnică. De cele mai multe ori strădaniile lor nu sunt cunoscute de cei mulţi, dar constituie, totuşi, stâlpii pe care mănăstirea se sprijină. Ritmul zilnic dintr-o chinovie poate fi comparat întru câtva cu un stup de albine, unde se pare că-i tăcere doar în timpul nopţii, chiar dacă şi atunci cineva "lucrează" în linişte.

     Multe monahii dorm mai puţin decât păsările cerului şi caută spre înălţimi, pentru a birui ţărâna de care noi, pământenii, suntem legaţi cu lanţuri puternice.

     Aşa a fost în călătoria ei pământească monahia Zenaida Constantin; [...] l-a avut duhovnic pe protosinghelul Nicodim Măndiţă, care a îndrumat-o cu multă acrivie pe drumul nevoinţelor călugăreşti. 

     Un  aspect important din viaţa maicii Zenaida este cel legat de popasurile de odinioară în casa sa ale scriitorului Nicu Steinhardt (monahul Nicolae de mai târziu) şi ale prietenului său apropiat Dinu Pillat (asistentul lui G. Călinescu), datorită căruia scriitorul a primit lumina Botezului (după cum mărturiseşte fiica lui, Monica Pillat, reputată anglistă). O amintire mai puţin cunoscută din timpul peregrinărilor prietenilor Steinhardt-Pillat în casa maicii Zenaida spune că alături de casa ei locuiau monahiile Epraxia Mălău (sora cuviosului Vichentie Mălău) şi Laurenţia Beu. Erau sărace şi mergeau toată vara la pădure, aducând câte o sarcină grea de lemne în spate. Într-o seară erau istovite şi le-a văzut de departe Nicolae Steinhardt, care a ieşit în întâmpinarea lor şi le-a ajutat. În chiliile Mănăstirii Văratec, Dinu Pillat a învăţat iertarea. După anii grei de temniţă, când s-a întâlnit, din întâmplare, pe stradă cu torţionarul său care îl bătuse de multe ori şi-l umilise, credinţa totală, învăţătura creştină şi trăirea profundă l-au îndemnat să-i spună deschis şi simplu: "Te iert". Ulterior, torţionarul s-a sinucis. Chinuitorul nu avea puterea şi iubirea pe care Dinu Pillat le-a învăţat şi în chiliile maicii Zenaida. Călugăriţa însă n-a prea vorbit despre aceste taine, ca şi despre altele, pe care le-a păstrat în mare smerenie, cum îi şade bine unui călugăr.

      Chiar dacă uneori se ştiu puţine lucruri despre astfel de oameni modeşti, trebuie să amintim adeseori că mănăstirile şi marile instituţii se bizuie în general pe devotamentul lor exemplar. 

      Astfel de oameni se bucură însă în Ceruri, acolo unde plata lor este mare şi unde bucuriile sunt netrecătoare, veşnice.

SURSA: www.ziarullumina.ro


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.