Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

În Toma, rațiunea și credința se completează reciproc
A doua duminică după Învierea Mântuitorului este dedicată Sfântului Apostol Toma, Biserica dorind să ne aducă în atenție atitudinea sa, la început neîncrezătoare, apoi profund credincioasă. Episodul descris de Sfântul Apostol Ioan (Ioan 20, 19-31) este atât de emoționant, nuanțele istorisirii pe care le prezintă sunt atât de...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021



» Provocările postului

Pentru mulţi cuvântul post înseamnă, în primul rând, abstinenţă de la anumite alimente. În realitate, postul adevărat are şi un alt sens, mult mai profund. Omul este o fiinţă complexă. Prin natura sa nu este nici carnivor, nici ierbivor, vegetarian; deci, nu a fost programat de Creator pentru un tip anume de alimente. Poate să consume tot felul de hrană comestibilă, adaptată metabolismului său. Totuşi, atunci când trece de la hrana vegetală la cea animală, el resimte o schimbare în organism.

Mulţi gânditori creştini s-au întrebat de ce Hristos, în Evanghelie, nu a proclamat principiul indian „ahisma”, care înseamnă a nu omorî animalele. Întrebarea nu a avut până în prezent un răspuns satisfăcător. În fapt, nu există vreo poruncă de niciun fel în Scripturi în acest sens. Ba din contra, după încetarea potopului, când curcubeul pecetluieşte legământul lui Dumnezeu cu Noe, acesta primeşte porunca de a se putea hrăni şi din carnea animalelor, aşa cum mai înainte se hrănise doar din vegetale: „Tot ce se mişşi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat ca şi iarba verde” (Facerea 9,3). Această poruncă referitoare la hrana omului provenită din carnea animalelor trebuie evaluată în contextul unei alte porunci, dată protopărinţilor, iar prin ei şi nouă: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 9,1), din care reiese faptul că omul trebuie să fie un înţelept administrator al darurilor divine din creaţie şi nu un risipitor al lor. Omul, ca singura fiinţă conştientă şi raţională, nu trebuie să fie doar consumator, ci şi mediator al proniei divine. Ba mai mult, i se impune datoria de a îngriji bine vieţuitoarele: „Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare” (Pilde 12,10). Scriptura Vechiului Testament este plină de jertfe, iar cea a Noului Testament este mai nuanţată, dar nu paradoxală. „Năframa lui Petru” (Fapte 11, 5-9) rămâne emblematică. În creaţie nu există vietăţi bune şi vietăţi rele, ci, după sintagma patristică, „toate sunt curate celui curat”.

Prin urmare, nu-i nici o poruncă scripturistică expresă în care să se arate că omul trebuie să fie numai vegetarian. Dar în anumite perioade ale anului, aşa cum spune un teolog occidental ortodox, (episcopul Antoine Blaum), omul trebuie să se înalţe deasupra instinctului de a fi măcelar. Efectele acestei abstinenţe trebuie să le simtă nu numai în trupul său, ci şi în suflet. Este demonstrat faptul că atunci când trupul începe să renunţe la carne, devine mai lejer şi chiar mai sănătos.

Sunt, deci, anumite schimbări în maniera de hrană şi de comportament, care favorizează viaţa spirituală, duhovnicească. Alimentaţia este o participare sau o formă de comuniune cu roadele naturii. Pâinea, spre exemplu, este trupul grâului; mâncărurile din legume sunt constituite din trupurile plantelor. Noi, prin hrana de toate zilele cu care ne întreţinem existenţa biologică, comunicăm cu natura înconjurătoare. Prin alimente devenim „consangvini” cu creaţia lui Dumnezeu. Creaţia trăieşte prin noi, atâta vreme cât o consumăm în mod conştient. Evident că putem mânca şi din carnea animalelor, dar acestea, atunci când sânt sacrificate suferă, au teamă, sânt torturate şi când le consumăm carnea, consumăm toate aceste stări ale lor. Într-adevăr şi plantele au viaţă, însă nu au acelaşi metabolism ca animalele. Ele se hrănesc din lumină şi apă (fotosinteza), iar atunci când le consumăm în timpul postului, însoţiţi de rugăciune, lumină şi duh intră în fiinţa noastră. În orice caz, abstinenţa, chiar temporară de la produse animale, este indubitabil un lucru minunat.

Postul mai are şi un alt folos duhovnicesc, acela de a trezi conştiinţa că suntem în faţa lui Dumnezeu pururea, indiferent de ceea ce facem. Când avem conştiinţa că faptele noastre trebuie să se desfăşoare sub ochiul providenţial şi atoatevăzător al lui Dumnezeu, atunci şi viaţa noastră devine un act de cult. Atunci când abstinenţa de la mâncare şi băutură devine doar o cură de slăbire, se pierde sensul religios al postului şi nu mai este o jertfă, o asceză ziditoare, nu mai este o liturghie. În astfel de situaţie, tot voalul sacru al vieţii spirituale îşi pierde caracterul de taină: rugăciunile şi lecturile spirituale devin un pietism; participarea la sfintele slujbe o tradiţie stereotipă.

 † Ioachim Băcăuanul,
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Text preluat de pe http://www.epr.ro


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.