Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

În Toma, rațiunea și credința se completează reciproc
A doua duminică după Învierea Mântuitorului este dedicată Sfântului Apostol Toma, Biserica dorind să ne aducă în atenție atitudinea sa, la început neîncrezătoare, apoi profund credincioasă. Episodul descris de Sfântul Apostol Ioan (Ioan 20, 19-31) este atât de emoționant, nuanțele istorisirii pe care le prezintă sunt atât de...

mai multe detalii
FACEBOOK

Hristos, Paștele nostru!
Slăvitul Praznic împărătesc al Învierii Domnului, ne găsește anul acesta, pe mulți dintre noi, cu inimile îndurerate, cu lacrimi în ochi și cu multă tristețe în suflete. Am fi dorit să fim împreuna cu cei dragi, în comuniune liturgică cu cei din comunitate, cuminecandu-ne cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos în cadrul...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021



» Triodul, urcuș spre înviere

 


În Biserica Ortodoxă Duminică, 24 februarie 2013, începe Perioada Triodului. Duminica Vameşului şi a Fariseului este prima duminică din această perioadă. Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele 'tria', trei, şi 'odi', odă, adică cântare în trei ode/strofe.

Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Astfel, timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni.

Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie.

În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameşului şi Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală - adică se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Înfricoşatei Judecăţi, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.

Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene. Totodată, cântările din cadrul slujbelor sunt speciale.

În cele ce urmează prezentăm un articol referitor la Perioada Triodului, intitulat:

 


Triodul, urcuș spre înviere


Perioada triodului este o chemare la unirea cu Hristos, în moartea și Învierea Sa. Aceasta ne descoperă că omul nu este om cu adevărat, decât în comuniune cu Dumnezeu și că doar atunci, el este cu adevărat liber.

Pocăința este o forță morală de primă valoare, sursă a oricărui progres spiritual al omului, care îl ajută pe acesta să se ridice la starea bărbatului desăvârșit, prin evitarea păcatului și prin înfăptuirea binelui. Dimensiunea specifică pocăinţei, în duhul autentic ortodox, este aceea de stare permanentă a Bisericii, în integritatea ei şi a fiecărui membru, în parte. Pocăinţa nu se opreşte niciodată. Pe întreg parcursul anului bisericesc, omul are posibilitatea, atât în cadrul cultului liturgic, cât şi personal, să lucreze şi să desăvârşească pocăinţa sa.

Triodul-perioadă specială de pocăință

Cu toate acestea, în cadrul timpului liturgic există o perioadă privilegiată, cu un puternic caracter penitenţial și aceasta este perioada Triodului, care începe cu duminica Vameșului și a fariseului și se termină în sâmbăta din ajunul Învierii Domnului. Ne punem întrebarea: dacă pocăinţa este o lucrare permanentă a omului, de ce ea capătă o altă valoare în această perioadă? Există două răspunsuri la această întrebare: pe de o parte, pocăinţa pe care o facem acum precede evenimentul Învierii lui Hristos şi, implicit, al învierii noastre, iar pe de altă parte, pocăinţa pe care o săvârşim acum nu este una strict personală, căci întreaga Biserică este în stare de pocăință. Întreaga comunitate bisericească suspină şi strigă : „Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă”.

Această rugăciune scurtă de pocăinţă, devine acum respiraţia Bisericii. Suspinul meu este unit cu suspinul fratelui meu, încât suspinul lui devine suspinul meu şi durerea mea devine durerea lui. Pocăinţa, în această perioadă are o mare putere, „căci unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, spune Mântuitorul, acolo sunt şi Eu, în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Așadar, roadele pocăinţei nu le culeg numai eu personal, ci întreaga comunitate se împărtăşeşte de roadele pocăinţei, iar rodul cel mai mare este Învierea.



„Ușile pocăinței” se deschid din prima duminică a Triodului

Primul semn prevestitor al pregătirii pentru lupta duhovnicească, ni-l dau cele trei stihiri, care se cântă după Evanghelia Utreniei: Uşile pocăinţei…, În cărările mântuirii... şi La mulţimea faptelor mele celor rele..., stihiri care ne umplu de umilinţă şi ne răscolesc inimile. Aceste cântări sunt un răspuns neîntârziat al conştiinţei credincioşilor „care-şi vin în fire”, în urma pătrunzătoarelor cuvinte de chemare şi de îndemn, adresate de Domnul Hristos. În lumina lor, ne vedem cu sufletul şi cu trupul întinate de mulţimea faptelor celor rele pe care le-am făcut, cu viaţa de până acum irosită în lenevire, iar ziua Înfricoşatei Judecăţi apropiindu-se.

Aşadar, „Uşile Pocăinţei”, acum sunt uşile cerului, deschise în inimi pentru toţi. „De aceea, perioada Triodului, ca şcoală a eliberării de păcat şi nevoinţă pentru mântuire, este un urcuş spre Sfintele Paşti, o ridicare a sufletului din păcat, pentru a-L întâlni pe Hristos, Cel înviat, căci învierea în Hristos este cu adevărat viaţa împărăţiei lui Dumnezeu împărtăşită oamenilor”.

Pe aceste uşi ale pocăinţei a intrat şi vameşul din parabola primei Duminici a Triodului, descuindu-le cu cheia următoarelor cuvinte: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul”. Cheia lui a fost pocăinţa puternică, unită cu smerenia. De fapt, aceasta este cea mai potrivită pregătire pentru slăvita Înviere, căci ceea ce facem noi în vremea postului este să ne curăţim de păcate, prin pocăinţă şi smerenie. Smerenia este începutul înnoirii noastre, de aceea Triodul ne arată că vameşul prin smerenie a luat o mulţime de daruri: „Fariseul de slavă deşartă fiind biruit , iar vameşul în pocăinţă plecându‑se au venit la Tine Însuţi, Stăpâne. Ci acela lăudându‑se, s‑a lipsit de bunătăţi, iar acesta negrăind, s‑a învrednicit darurilor” (Stihiră din slujba Vecerniei).

Aşadar, încă din prima zi a perioadei Triodului, este anunţată pocăinţa, în jurul căreia vor gravita toate slujbele oficiate în biserică, dar şi toate ostenelile particulare ale credincioşilor smeriţi, evlavioşi şi plini de sfinţenie.

În suspinul Vameşului din templu, din prima duminică a Triodului, este anticipată rugăciunea stăruitoare, plină de credinţă şi de nădejde, a tâlharului răstignit de-a dreapta Mântuitorului, pătruns, în ultimele clipe ale vieţii sale pământeşti, de pocăinţă profundă. Iar rugăciunea tâlharului este ecoul rugăciunii Vameşului din templu.

 


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.