În Parohia Sfântul Gheorghe din Moineşti, păstorită de părintele Dragoș Nistor și de părintele Florin Timari, a fost susținută o cateheză dedicată Episcopului Melchisedec Ștefănescu (1823-1892), deoarece sâmbătă, 15 februarie, s-au împlinit 202 ani de la nașterea “celui mai învățat episcop al românilor”, așa cum a fost numit de Sfântul Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei.
Prin această cateheză s-a evidențiat contribuția Episcopului Melchisedec Ștefănescu la proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, organizarea eparhiei și dezvoltarea Seminarului de la Roman, precum și preocuparea sa pentru educație, teologie și icoanele făcătoare de minuni.
În primăvara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat să păstorească Eparhia Romanului, pe care o conduce cu demnitate și înțelepciune duhovnicească timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericești și luminat pedagog, episcopul Melchisedec dă o mare amploare Seminarului de la Roman. Pe elevii săraci și silitori la carte, episcopul îi întreținea personal la seminar, iar pe alții îi primea ca bursieri. Mulți din ucenicii săi care au făcut seminarul la Roman au ajuns renumiți preoți, misionari, profesori și episcopi.
Cu binecuvântarea sa, se construiesc numeroase biserici noi prin sate, pe care le sfințește personal, se înnoiesc unele mănăstiri și schituri. A contribuit mult la Unirea celor două biserici locale din Moldova și Țara Românească, ajungând ca în anul 1865 să se întrunească la București, pentru prima dată, un Sinod general al Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, a contribuit personal la întocmirea unor regulamente pentru disciplina monahală și bisericească, pentru învățământul teologic, pentru alegerea arhiereilor, pentru revizuirea și editarea cărților bisericești, ca și pentru apărarea credinței ortodoxe pe pământul țării noastre, singura și adevărata credință apostolică.
O contribuție importantă a avut episcopul Melchisedec și la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tot la stăruința sa și în urma memoriului compus de el către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, s-a sfințit pentru prima dată în țara noastră Sfântul și Marele Mir, în anul 1882.
Aceeași deosebită contribuție a avut marele ierarh și la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare a Actului Sinodal întocmit de el cu multă înțelepciune, în primăvara anului 1885 se recunoaște autocefalia Bisericii noastre.
După o viață plină de osteneli și ispite, de bucurii duhovnicești și nu puține încercări pentru cinstea Bisericii Ortodoxe și folosul credincioșilor, la 16 mai 1892, episcopul Melchisedec și-a dat duhul în mâinile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Din donația lăsată de el, s-au construit în anii următori, după dorința sa, o grădiniță de copii și o școală de cântăreți bisericești lângă Episcopie, în care se primeau numai copii orfani, cu întreținere gratuită.
Denumit de către Ion I. C. Brătianu “farul luminos și principele episcopatului român”, ierarhul Melchisedec Ștefănescu rămâne în veșnicie un model de sfințenie și credință, un izvor nesecat de înțelepciune și dăruire.
