Biserica cu hramul ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”
sat Apa-Asău, comuna Asău, județul Bacău
Istoric și așezare
Parohia ce cuprinde satul Apa-Asău este situată în comuna Asău, județul Bacău și se află în jurisdicția Protopopiatului Moinești. Satul este alcătuit dintr-o înlănţuire de sate-cătune pe o distanţă de 9 km de la punctul numit „Scaune” şi până la „Gemenea Lungă”, de o parte şi de alta a râului Apa-Asău, afluent al râului Trotuş.
Primul document ce atestă existența satului este un hrisov din 16 decembrie 1442 din vremea domniei lui Ștefan al II-lea în care se menționează că moșia Lucăcești avea drept hotar satul Văsâiești, Pârâul Nogea și Apa-Asău. Se pare că teritoriul satului a aparținut mănăstirii Bistrița-Neamț, fapt ce reiese atât din documentul mai sus menționat, cât și din monografia comunei Asău scrisă de Preotul Gheorghe Gh. Albu. În anul 1891 în acest sat erau 35 de familii numărând 213 suflete. În 1912 erau înregistrate 114 case, iar în 1942, la recensământ, erau 192 de case în care locuiau 934 persoane. La cel din 2002, Apa-Asău avea o populație de 1676 locuitori.
Inițial, satul s-a numit „Dealul Popii”, denumire preluată de la schitul ce s-a zidit în această localitate de călugarii veniţi de la mănăstirea Bistriţa-Neamţ care şi-au ales acest loc încântător, împrejmuit de păduri nesfârşite.
Lăcașul de cult
Începutul schitului se pierde în negura istoriei, o prima atestare documentară datând din anul 1623, iar în anul 1750 aflăm că avea un număr de 10 călugări. În anul 1800 documentele timpului confirmă că în Apa-Asău exista o Biserică din lemn pe dealul numit „Dealul Popii”, având ctitor pe Vasile Bânţu şi hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Urmele vechii biserici au dăinuit până astăzi.
În anul 1823, starețul Ghenadie împreună cu monahul Visarion Bânțu zidesc din piatră, nisip și var o nouă biserică. În 1894, vechiul schit devine biserică de mir, iar în 1940 hramul bisericii este schimbat în ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Biserica este zidită din piatră de râu, cu un zid gros de un metru, în stil moldovenesc, în formă de cruce. În turlă este aşezat un clopot, iar sub aceasta se află o cameră îngustă, probabil a unui monah ce dormea aici, cu misiunea de a trage clopotele, chemând călugării la rugăciune.
În decursul timpului, sfântul lăcaş a fost supus mai multor reparaţii în anii: 1909, 1922, 1937, 1950, 2001. Pictura a fost executată în frescă, stil bizantin, de către pictorul Andrei Răileanu din Bucureşti în anul 1962. Vechea catapeteasmă datează din anul 1870. Acoperişul din draniţă a fost înlocuit în 1969 cu tablă zincată. Unul dintre cele două clopote ale bisericii este turnat în anul 1832, la Sighișoara.
În anul 1952, prin ordinul 522 din 28 ianuarie, Apa-Asău devine parohie de sine stătătoare, fiind numit preot paroh Bârjoveanu Andrei care va păstori până în anul 1984 – noiembrie.
Începând cu 1 septembrie 1985, parohia va fi încredinţată tânărului licenţiat în teologie preotul Bejan Petru care va renova casa parohială ce a fost construită de părintele Bârjoveanu Andrei, va construi o nouă casă praznicală din cărămidă în locul celei existente din lemn şi o va împodobi cu pictură în ulei, iar din anul 2001 va executa cu ajutorul enoriaşilor reparaţii capitale la Sfânta Biserică. S-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă din tei, executată la mănăstirea Golia – Iaşi. Pictura catapetesmei a fost executată de către doamna Puşcaşu Catinca, iar biserica a fost pictată din nou în frescă de către domnul Leaşcu Daniel, ambii fiind enoriași ai parohiei. De asemenea, lăcașul de cult a fost tencuit pe exterior în praf de piatră și pardosit cu gresie și au fost montate pavele în jurul bisericii.
Preoți care au slujit:
Pr. Simion Popovici,
Pr. Nicolae Popovici (1906 – 1948),
Pr. Nicolae Lascăr (1935 – 1949),
Pr. Andrei Bârjoveanu (1952 – 1984),
Pr. Petru Bejan (1985 –).
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu:
6 noiembrie 2011 – PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului a oficiat slujba de resfințire.
Obiecte de patrimoniu
Triod 1781, Viena,
Psaltire 1784, Iași.
