Biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
sat Cetățuia, comuna Strugari, județul Bacău
Istoric și așezare
Parohia Cetățuia face parte din Protopopiatul Moinești, comuna Strugari, județul Bacău. Parohia cuprinde satele Cetățuia și Răchitișu.
Satul Cetățuia este situat la est față de orașul Moinești și la nord față de centrul comunei Strugari. Se întinde pe o lungime de 1,8 km pe culmea dealului numit „Dealul Cetățuii” și pe valea dintre acest deal și „Dealul Plopului”.
La începuturi denumire a satului era Orzăstea, iar storicii spun că în jurul satului s-au dus lupte crâncene între moldoveni și tătari. După informațiile culese de la bătrânii satului actuala denumirea a satului derivă de la un vechi castru roman care ar fi fost așezat pe „Dealul Cetățuii”. Aici încă se mai găsesc și astăzi urme de vase, săgeți, bani, cărămizi vechi.
Locuitorii satului sunt români de religie ortodoxă marea majoritate, ei sunt foști clăcași veniți să lucreze la pădurea ce înconjoară cele 10-20 de case ale localnicilor. Ocupația lor de bază actuală este agricultura și păstoritul. O parte din ei au fost angajați în industria petrolieră, dar fiind pensionați se ocupă cu lucrul pământului.
Lăcașul de cult
Istoricul Nicolae Stoicescu scria că anul cel mai probabil al ridicării bisericii „Sf. Nicolae” este 1823. Vizitând acest sat, la sfârșitul sec al XIX-lea, protoiereul, pe atunci, Theodor Athanasiu nota: „… cu o populație de 44 de contribuabili orthodoxi, Biserica satului este de zid, în stare bună, așezată pe o posiție preafrumoasă, dar neglijată; este fundată la anul 1823, dupe cum se poate vedea din veleatul săpat la ușorul ușei”. Preot atunci era C. Merica.
În Anuarul de la 1909, despre biserică se scriau următoarele: „Biserica Sfântul Nicolae din Cetățuia este din zid; s-a clădit dela 1871-1872; s-a reclădit în 1892. La sfârșitul anilor 60, hramul bisericii a fost schimbat din „Sfântul Nicolae” în „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
Biserica a fost ridicată cu ajutorul și contribuția familiilor ce formau atunci parohia. Construcția este făcută din lespezi de piatră în formă de cruce și este tencuită atât la exterior cât și la interior, fiind acoperită cu tablă. Din exterior are un aspect simplu, fiind împodobită doar cu un singur turn clopotniță, în care sunt așezate cele două clopote. Stilul arhitectural în care se poate încadra este cel moldovenesc. Lăcașul a suferit în trecerea vremii mai multe etape de reparații: 1900, 1928 – s-au adăugat legături de fier, 1932 și 1935- s-au făcut mici reparații iar în anul 2013 au avut loc reparații capitale sub îndrumarea Pr. Paroh Ovidiu Nicolae Leca. În anul 2020 când Pr. Paroh era Andrei Iscu Niagu a fost înlocuită vechea pardoseală, turnându-se o nouă șapă și apoi parchet, în jurul bisericii ridicându-se un nou gard. Din anul 2022 odată cu numirea Pr. Răzvan Măciucă ca preot paroh în incinta bisericii s-a început zidirea unei capele mortuare.
Nu există pisanie
Preoți care au slujit
– Pr. C. Merica
– Pr. Gh. Țuiu
– Pr. Ioan Ciocoiu
– Pr. Vasile Ghiurcănaș
– Pr. Dumitru Burlacu
– Pr. Irinel Andronache
– Pr. Adrian Condreț
– Pr. Ovidiu-Nicolae Leca
– Pr. Constantin Motoca
– Pr. Andrei Iscu Niagu
– Pr. Răzvan Măciucă –
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu
Nu se cunosc date exacte cu vizite arhierești în parohia Cetățuia biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”.
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica nouă cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
sat Răchitișu, comuna Strugari, județul Bacău
Istoric și așezare
Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” este biserica nouă a satului Răchitișu, ce are același ocrotitor ca și vechea biserică ce a rămas capelă pentru cei trecuți în neființă. Aceasta este situată în centrul satului Răchitișu, accesul fiind mult mai facil pentru comunitatea ortodoxă de aici.
Lăcașul de cult
Biserica nouă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din satul Răchitișu a fost începută în anul 2008 când IPS. Ioachim, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului împreună cu un sobor de preoți sfințește locul pentru ridicarea noului lăcaș de cult. Noul lăcaș de de închinare a fost ridicat în mijlocul satului pentru a facilita accesul, vechea biserică este ridicată în incinta cimitirului parohial, accesul fiind dificil, în special pentru bătrânii parohiei.
Lăcașul de cult a fost ridicat cu ajutorul enoriașilor parohiei și a fiilor satului. Mai întâi s-au strâns materialele necesare pentru construcție după care s-a început construcția propriu zisă. Stilul arhitectural este cel moldovenesc, având formă de cruce. Biserica nu este pictată, și este tencuită și văruită atât la exterior cât și la interior, pereții interiori fiind împodobiți cu icoane. Catapeteasma este din lemn de tei sculptat, fiind împodobită cu icoane pictate.
În incinta bisericii se află clopotnița ce adăpostește clopotul ce cheamă enoriașii la rugăciune și monumentul ridicat în cinstea eroilor neamului.
Întreaga construcție noii biserici este o împreună lucrare, a preoților care au păstorit această parohie. Începând de la Pr. Ovidiu-Nicolae Leca, cel care a pus piatra de temelie a bisericii, continuând cu Pr. Andrei Iscu Niagu, care a continuat lucrările și a oficiat prima slujbă în noul lăcaș, în anul 2018 de sărbătoarea „Sfântului Mare Mucenic Dimitrie”. În momentul de față lucrările se aproprie de finalizare sub îndrumarea Pr. Răzvan Măciucă, urmând să fie încununate de slujba de sfințire.
Nu există pisanie.
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica veche cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
sat Răchitișu, comuna Strugari, județul Bacău
Istoric și așezare
Satul Răchitișu este situat la est față de orașul Moinești și la nord-vest față de centrul comunei Strugari. Se întinde pe o lungime de 3,8 km, pe o vale îngustă, între dealurile Cârligata și Mondăneasa. Ulițe înguste și întortocheate leagă casele acestei așezări. Această așezare este amintită pentru prima dată de istoricii vremii la data de 20 martie 1577. La 10 februarie 1667, localitatea este din nou amintită, atunci când „Ilieș Brăteanul din Stroiești vinde partea lui de moșie din Sperlești și Răchitești lui Neculai Buhuș, mare logofăt”. La data de 27 februarie 1820 apre o neînțelegere între răzeșii din Răchitișu și egumenul mănăstirii Berzunți. Cu această ocazie sunt amintiți răzeșii din Răchitișu.: Iordache Ispir-căpitan, Toader Mariș, Ion Prăjescu, și Ștefan Mariș. În anul 1968 cele două cătune pe atunci Răchitișu de Sus și Răchitișu de Jos, se vor contopi, formând un singur sat, cu numele pe care îl poartă și astăzi.
Locuitorii satului sunt în majoritate români de religie ortodoxă, printre ei găsindu-se aproximativ 25 de familii de romano-catolici și câteva familii de adventiști. După vechi documente, o parte din locuitorii acestei așezări sunt veniți din Ardeal, așezând-se pe aceste meleaguri cu ocazia lucrărilor forestiere, în preajma unei foste moșii boierești.
Lăcașul de cult
După scrierile istoricului Nicolae Stoicescu, biserica ar fi fost ridicată în anul 1850 sau 1863. În „Anuarul” de la 1909, despre biserica „Sfântul Dimitrie” se scria: „e din lemn; s-a clădit de la 1865-1866; s-a reparat la 1906.
Biserica din Răchitișu a fost ridicată de către meșteri necunoscuți din părțile locului prin contribuția și cu ajutorul enoriașilor. Construcția este din paiantă, în formă de corabie. Atât la interior cât și la exterior este tencuită și văruită. Biserica nu este pictată, pereții interiori fiind împodobiți cu icoane. Este acoperită cu tablă zincată, având un aspect simplu, cu un singur turn clopotniță. Stilul arhitectural este cel moldovenesc. Catapeteasma bisericii este realizată din lemn de tei și brad, pictată în ulei, culoarea predominantă fiind roșu și albastru.
De-a lungul timpului biserica a suferit mai multe consolidări și renovări: 1895, 1924, 1944, 1964 și 1983 când a fost schimbată învelitoarea acoperișului.
Nu există pisanie.
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu
– 2008 – PS. Ioachim Băcăuanul- Sfințirea locului pentru noul lăcaș de cult „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
