Biserica „Sfinții Arhangheli” Cucuieți
Localitatea Cucuieți, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul este amintit pentru prima dată în anul 1803, atunci când se scriau următoarele: „Cucuieții, răzășăști, lucru pământului, loc puțin. Numărul locuitorilor era de 35 de oameni” În anul 1820 satul Cucuieți era descris astfel: „Moșie răzășească. Loc de hrană au puțin. Alijverișul lor este unii cu păcură și alții cu livezi. Starea a 3-a”. Între cei 80 de locuitori ai satului, erau amintiți 2 preoți, 3 diaconi și 1 dascăl. În anul 1831 satul apare ca fiind proprietate a postelnicului Iordachi Pruncu, populația era de 177 de persoane, între aceștia fiind amintiți 4 preoți și 4 dascăli. Ortensia Racoviță scria că acest sat era cunoscut sub denumirea de „Cucuieții Solonțului”, numărând 177 de familii, adică 632 de persoane. Satul făcea parte din plasa Tazlăul de Sus. În perioada interbelică, în 1930, satul avea 1043 locuitori, iar în 1941, în cele 279 de case, locuiau 1163 oameni.
Lăcașul de cult
Biserica nouă a satului Cucuieţi, poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi datează începând cu anul 1936, când s-au demarat lucrările, fiind necesar un locaş de cult mult mai încăpător pentru creştinii care şi-au construit case şi aveau să formeze după război, nou înfiinţata parohie cu preot al satului. Deşi lucrările au început în acel an, biserica s-a construit doar până la nivelul ferestrelor din caramida dezafectată de la coşul de fum al fabricii de sticlă nemţeşti din Cucuieţi, situată în zona numită de locuitori „Lacu”, pentru ca apoi să stagneze mulţi ani în timpul şi după cel de-al doilea război mondial.
Cu mari eforturi din partea creştinilor şi a preotului paroh Stamate Ioan, care se spune că mergea pe jos la Zemeş şi Pietrosu şi venea cu traista plină de ciment pentru a putea merge în continuare cu construcţia bisericii, s-au început după război continuarea zidurilor, făcute de această dată din cărămidă normală numită „ţigănească” care nu avea o calitate foarte bună, şi a acoperişului bisericii fãcut din tablă galvanizată, lucrări care s-au încheiat în anul 1950, fiind motiv de mare bucurie pentru creştinii săraci din sat care au asistat la sfinţirea bisericii.
Biserica a fost ulterior pictată de pictorul Nicu Ene, pictură care însă nu se mai păstrează astăzi deoarece în anul 1980, sub conducerea preotului Alinei Constantin şi a consiliului parohial de atunci, s-a dispus înlocuirea picturii cu una în frescă de către pictorii Broscățeanu Dan și Roșca Elena şi dărâmarea catapetesmei de zid, fapt care a dus mai târziu la o slăbire severă a structurii de rezistenţă a bisericii. În anul 1983 s-a făcut o nouă sfinţire a bisericii de către Prea Sfinţitul Eftimie Luca al Romanului şi Hușilor, urmând ca preotul paroh Munteanu Constantin, care a păstorit până în anul 1995, să fie promovat la o parohie din Bacău.
Din anul 1995 până în prezent păstoreşte parohia Cucuieţi părintele Cernat Irinel, care a făcut de atunci o casă parohială mare, cu sală de protocol şi mansardă, apoi a construit paraclisul închinat Maicii Domnului aflat lângă biserică şi sfinţit în anul 2001 de către Preasfinţitul Ioachim Bacăoanul şi în care se ţin slujbele iarna şi în zilele friguroase.
Preoţi care au slujit:
Preot Ioan Stamate
Preot Alinei Constantin
Preot Constantin Munteanu
Preot Irinel Cernat 1995 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
8 noiembrie 1983, preasfințitul episcop Eftimie Luca al Romanului și Hușilor va săvârși sfințirea acesteia.
În 2001 are loc sfințirea paraclisului închinat Maicii Domnului de către P.S. Ioachim Băcăoanul
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica „Sfânta Paraschiva”
Sat Bârnești com. Pârjol (filială la Cucuieţi), jud. Bacău
Lăcașul de cult
Această biserică a fost ridicată din lemn în formă de cruce între anii 1943-1950, an în care la 14 octombrie, va avea loc târnosirea de către Preasfințitul Eftimie. Lăcașul este ridicat pe locul donat de Safta și Iacob Stanciu și Zamfira și Iosub Stanciu.
Sculptura catapetesmei a fost făcută de I. Itigna din Văsești, iar pictura de pictorul Jean Dumitrescu din Bacău. Construcția s-a făcut din contribuția credincioșilor sub supravegherea unui comitet condus de preotul Ion Stamate.
Ca meșter constructor Dragomir-Gherasim Șolomonea și alții.
Prin grija preotului Alinei C. și a comitetului parohial, în anul 1979, biserica s-a reparat și învelit în tablă pe exterior, iar pe interior a fost pictată. Pictura a fost realizată de pictorii Broscăuţeanu Dan şi Roşca Elena
Preoţi care au slujit:
Preot Irinel Cernat 1995 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica veche „Sfinții Voievozi” Cucuieți
Localitatea Cucuieți, județul Bacău
Lăcaşul de cult
Biserica de lemn Sfinții Voievozi, monument istoric, datează în hrisoavele vremii din anul 1749, când se arată că a fost reclădită de locuitori împreună cu preotul și cu cei doi cântăreți, și adusă la locația actuală de la peste trei kilometri în amonte, unde se găsea inițial sub forma unei mănăstiri grecești datând dinainte de anul 1600, după spusele bătrânilor din zonă.
În anul 1809 sunt menționate două localități cu numele Solonț, și anume: „Solonțul Mare”, cu biserica „Sfinții Voievozi”, unde slujea preotul Gheorghe Ungureanul, și „Solonțul Mic”, cu biserica „Sfinții Apostoli”, unde slujeau preoții Sandul Comănescul și Lupul Pușcalăul.
Pe clopot se poate citi data de 1808, dată la care se crede că a fost făcută clopotnița în prelungirea bisericii originale. În Anuarul din 1936 se consemna faptul că biserica parohială construită din lemn, ar data de la 1786 și că a fost reparată în anul 1880 și 1910 de enoriasi. În repertoriul său, Nicolae Stoicescu, consemna că biserica de lemn ”Sfinții Voievozi” a fost construită în actuala formă între anii 1765 și 1768, reparată în anul 1890.
Amplasată pe versantul sudic la poalele muntelui, biserica de lemn „Sfinții Voievozi” Cucuieți, are planul ornat cu absidele laterale pentagonale, la fel ca și cele ale altarului și pronaosului. Pe temelia din piatră de râu s-a pus talpa şi cununile din bârne orizontale legate „în frânghiu”. În anul 1942 s-a făcut o reparație generală, fiind reacoperită cu şindrilă şi s-a prelungit pronaosul pe latura de vest, deasupra căruia a fost construită clopotniţa. Acoperișul de şindrilă nu a ţinut prea mult timp, fapt pentru care, creştinii împreună cu preotul paroh au făcut un nou acoperiş din tablă în anul 1969, care se păstrează până astăzi.
După toate aceste intervenții și modificări, biserica a pierdut din aspectul ei exterior inițial, dar câteva elemente din vechea arhitectură străpung tavanul şi scândura exterioară pentru a ieşi la vedere. Este vorba despre consolele de pe latura nordică ale căror chipuri cioplite în lemn, alcătuiesc scena „încontrării”, fiind de fapt două figuri stilizate înfăţişând capul de berbec și capul de lup care se înfruntă. Pronaosul a suferit şi el modificări prin adăugarea unui cafas (balcon interior) cu un frumos „grilaj din popi de lemn”. Bolta semicilindrică a naosului se prelungește până în altar pe axul longitudinal, racordându-se la cele două capete prin intermediul unor fâşii curbe. La fiecare dintre cele două abside laterale, bârnele se prelungesc și se întrepătrund, formând console minunate, subtil stilizate, în formă de cap de cal. Un foarte interesant decor din tăietură a fost realizat pe fiecare din grinzile superioare, care separă absidele laterale de naos. Catapeteasma a fost făcută la începutul veacului trecut, icoanele fiind pictate în formă de medalioane şi nişe săpate în lemn.
Pictura a fost realizată pe amorsă asemănătoare ipsosului şi se păstrează în condiţii bune, fiind atribuită unui pictor cunoscut sub numele de Ioan din Solonţ.
Uşile împărăteşti de la această biserică sunt pline, netraforate, fiind decorate cu pictură. Două icoane alcătuiesc scena „Buna vestire”, iar la bază sunt pictate chipurile celor patru evanghelişti. Spaţiile rămase libere de la baza tâmplei au fost pictate cu motive ornamentale laice (vază cu flori, ramuri cu frunze şi flori). Majoritatea celorlalte icoane din biserică datează de la începutul secolului al XIX-lea, fiind pictate în tempera pe lemn. O veche icoană reprezintă pe Sfântul Nicolae binecuvântând cu evanghelia şi este realizată la mijlocul secolului al XVIII-lea. Într-o manieră aparte au fost realizate picturile de pe uşile diaconeşti, care înfăţişează mai mult sfinți grupaţi astfel: în dreapta Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Bogoslavul şi Sf. Ioan Zlataost, în stânga: Arhidiaconii Ştefan, Haralambie şi Ioan Botezătorul. Biserica are o foarte frumoasă strană arhierească care este bogat împodobită cu motive ornamentale sculptate, inspirate din arta cultă (torsade, aripi). Strana este sprijinită la bază de doi balauri sculptați în rând, asemănători cu doi lei.
În biserică se mai păstrează pomelnicul triptic din anul 1803 refăcut în anul 1885. Biserica de lemn, „Sfinții Voieozi” din Cucuieţi rămâne importantă prin arhitectura ei, păstrând totodata o originală decorațiune din lemn, la care se mai adaugă o valoroasă zestre de icoane pictate în tempera şi ulei. Biserica a funcționat în sistem de parohie începând din anul 1931, conform unei declaraţii date de preotul Ioan Stamate care se angajează să slujească fără salariu timp de un an, după care biserica va trece la bugetul statului. Începând cu anul 1936 s-au demarat lucrările la noua biserică şi s-au încheiat în anul 1950, şi de atunci nu s-au mai ţinut slujbe regulate în biserica monument.
În prezent biserica este conservată bine, având loc mai multe slujbe pe an (1 pe lună).
Preoţi care au slujit:
Preot Gheorghe Ungureanul 1809
Preot Ioan Stamate
Preot Alinei Constantin
Preot Constantin Munteanu
Preot Irinel Cernat 1995 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
8 noiembrie 1983, preasfințitul episcop Eftimie Luca al Romanului și Hușilor va săvârși sfințirea acesteia.
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
