Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”
Sat Iliești, localitatea Ardeoani, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul Ilieşti este situat în partea de est a municipiului Moineşti şi se întinde pe o suprafaţă de 3 km. Locuitorii sunt români de religie ortodoxă. Ocupaţia lor principală este agricultura. Numărul enoriaşilor este de 153 familii din care 49 sunt văduvi sau văduve. Denumirea de Ilieşti se zice că s-ar trage de la nişte boieri cu numele de Ilie care deţineau aceste meleaguri iar locuitorii împroprietăriţi mai târziu au format satul Ilieşti.
Cercetând arhiva bisericii am descoperit că satul ar exista de pe vremea lui Ștefan cel Mare, fiind menționat într-un document și pe vremea nepotului său, Ștefăniță Vodă, pe 26 decembrie 1518.
În recensământul dintre 1772 – 1774, satul Iliești număra 5 case, fiind menționat preotul Gheorghe și dascălul Dobre, iar în 1803 satul Iliești avea 24 de locuitori, fiind proprietatea „postelnicului Hristodor”. În anul 1816 satul Iliești avea 38 de locuitori răzeși ce se ocupau cu lucrul pământului și chirii, loc de hrană puțin, urmând ca la 1820, să trăiască aici 42 de oameni, dintre aceștia fiind un preot și un dascăl.
La sfârșitul secolului al XIX–lea, Ortensia Racoviță scria că satul făcea parte din comuna Ardeoani, locuind aici 91 de familii cu 257 de oameni.
Lăcaşul de cult
Biserica din sat este veche, lucru ce reiese din faptul că la recensământul dintre 1772 – 1774 sunt amintiți preotul Gheorghe și dascălul Dobre, împreună cu locuitorii din 5 case. În anul 1809, la această biserică slujea preotul Dragomir Munteanul. În anul 1909 despre biserică se scria: „de lemn, s-a făcut de la 1802 – 1805”, refăcută în anul 1892, în formă de corabie pe temelie de piatră.
Iată cum descrie protoiereul, pe atunci, Theodor Athanasiu: „Cu o populație de 42 de contribuabili ortodocși, biserica de aici este de lemn, tencuită și în cea mai miserabilă stare, făcută la anul 1807, dupe cum arată veleatul scris deasupra ușei. Pe ușă, afară e zugrăvită moartea cu o coasă în mâna dreaptă și pronunță aceste cuvinte: – De ești iubitor de biserică intră bucurându-te pre această ușă, iar de ești pizmă, viclean, nu vei afla loc de odihnă în mijlocul casei mele. Fugi, fugi, depărtează-te, fii curat, curat – . La partea stângă: – Omule, ieți seama mai înteiu că aceasta este calea lui Dumnezeu – . Mai jos – Intră prin această ușă și te vei mântui – . La picioare jos – Cu moarte toți veți muri -.
Reposatul Busuioc, fondatorul bisericei, a lăsat prin testament Județului Bacău moșia Iliești, de venitul căreia să se întrețină câteva paturi de bolnavi la spitalul din Bacău și totodată să se întrețină și biserica. Biserica însă este lipsită de orice îngrijire și aproape deteriorată din care cauză s-a și închis de vr-o cinci ani, iar obiectele sîntite câte le avea, s-au strămutat la biserica din Ardeoani. Paroh … este Ioan Soroceanu”.
Biserica, ridicată în 1892, era construită din paiantă, având formă de corabie cu turn, iar acoperișul era din tablă. În exterior este căptuşită cu scândură. Privită din exterior biserica are un aspect simplu. Biserica este construită de meşteri necunoscuţi sub directa îndrumare a pr. Ioan Procopie.
Stilul în care s-ar încadra construcţia este cel moldovenesc. În interior biserica este văruită, catapeteasma este din stejar, starea ei actuală este mediocră. Pictura predominată de culori inchise neştiindu-se numele pictorului. În 1996 are loc extinderea bisericii. În jurul bisericii se află cimitirul.
Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
Lăcașul de cult
În anul 2002, ținând cont de cerințele pastorale actuale, de necesitatea înălțării unui nou lăcaș de cult, prin bună-voinţa unor oameni ai satului, s-a turnat temelia noii biserici având drept ocrotitori „Sfinții Împăraţi Constantin şi Elena”.
Lucrările au stagnat până la venirea noului părinte paroh, Nicolae Dan Pădureanu, care împreună cu credincioșii, începând cu anul 2005, vor demara construcţia noii biserici. Sub atenta îndrumare a părintelui paroh lucrările cu zidirea noului lăcaș de cult se vor finaliza în anul 2010. Cu multă emoție și dragoste, în 2011 în Ziua Învierii, s-a săvârșit prima slujbă în noul lăcaș. În anii ce au urmat s-au continuat lucrările de zugrăvire a exteriorului bisericii, montarea stranelor și a catapetesmei, iar în momentul actual biserica este dotată cu tot ce trebuie pentru săvârșirea sfintelor slujbe. În continuare s-au tencuit pereții interiori în vederea pictării acestora.
În fața bisericii s-a ridicat un monument în cinstea eroilor.
De asemenea, lângă biserică s-a ridicat așezământul social filantropic „Sfântul Andrei” ce conține o sală de mese cu o capacitate de 80 persoane și bucătărie dotată cu cele necesare pregătirii și servirii mesei, o capelă mortuară, o sală de ședințe. Încălzirea se realizează cu ajutorul unei centrale pe lemne.
Preoți care au slujit:
Pr. Gheorghe (1772)
Pr. Dragomir Munteanul (1809)
Pr. Ioan Procopie
Pr. Lascăr
Pr. Misăilă Gheorghe
Pr. V. Schirliu
Pr. Burlacu Samuel
Pr. Antonie Mitică
Pr. Comănescu Titi
Pr. Pădureanu Nicolae Dan 2004 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
Vizită arhierească – 6 august 2009 – P.S. Ioachim Băcăuanul
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
