Biserica cu hramul ,, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Oraș Dărmănești, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul Lapoş s-a numit temporar în secolul 17-18 Purcăreţ. Denumirea de Purcăreţ poate fi pusă în legătură cu creşterea liberă a porcilor în pădurile de făget cu mult jir, sau pădurile de stejari din plaiul Runcului bogate în ghindă. Se pare că porcarii, porcăreţii şi „sămădăii” din Lapoş erau ardeleni refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor politice şi religioase executate de stăpânirea austro-ungară aciuaţi pe lângă schitul Lapoş, Schitul avea îngăduinţa domnitorului Moldovei pentru a găzdui gratuit străinii pentru gospodărire, pază şi administraţie.
Denumirea aşezării omeneşti Lapoș, se poate să vină de la traducerea cuvântului lapoş din maghiară care înseamnă teren mlăştinos – pe platou, sub muntele Lapoş fiind şi terenuri mlăştinoase.Pe la 1774 cătunul Lapoş a fost arondat la satul Dărmăneşti deşi era la o distanţă de 6 km.
Vecin cu satul Lapoş, înspre sud, la peste un km distanţă, în Poiana Roncii (Runcului) călugărul Ioil a înfiinţat Săhăstria Lapoş în anul 1737, pe pământul donat de Anton din Dărmăneşti şi fratele său Ştefan Stratul din Epureni. Dania a fost făcută bisericii schitului cu hramul Sfânta Troiţă în numele tuturor răzeşilor din Dărmăneşti, semnată de Anton, Ştefan, Ursul, Guţuman, Arsenie, Barna, Albu, Miftode, Vrânceanu şi alţii „plăieşi ai măriei sale vodă”.
Lăcaşul de cult
Îndată după plecarea ruşilor din Moldova după ocupaţia dintre anii 1806-1812 Mihail ieromonahul de la Schitul Lapoş şi apoi duhovnic al Sfintei Episcopii a Romanului este preocupat pentru a ridica o biserică în apropiere de Schitul Lapoş chiar în satul Lapoş. Prin contribuţia ieromonahului Mihail, biserica se construieşte în anul 1813 ca un mitoc al Mănăstirii Lapoş şi ctitorul Mihail o dotează cu câteva cărţi şi icoane.
Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş Dărmăneşti a fost construită în formă de navă, cu plan dreptunghiular. Pe temelia din piatră de carieră a fost pusă talpa, peste care s-a aşezat paianta şi apoi cununile, argelele pe care se sprijină acoperişul în trei ape. Biserica a fost acoperită inițial cu şindrilă în cinci rânduri.
Deasupra pronausului se înalţă turnul, clopotniţa de formă octogonală. Lăcaşul a fost renovat în forma actuală după Primul Război Mondial când a fost prelungit pronaosul cu 4 m. Pe toată suprafaţa bolta este acoperită cu pânză de sac pe care s-a executat pictură.
O bună parte dintre icoanele, sfeşnicele şi stranele acestei biserici provin de la vechiul schit după ce s-a închis în anul 1850.
Catapeteasma bisericii Lapoş este o adevărată operă de artă care a fost scluptată şi pictată în anul 1830.
Preotul Gheorghe Constantinescu a refăcut pictura bisericii în anul 1912.
Arhitectural construcţia bisericii păstrează unul dintre cele mai vechi tipuri de plan, în formă de navă care a evoluat din planul casei ţărăneşti” spune profesorul Dorinel Ichim.
În anul 1950 biserica din Lapoş a fost refăcută, reparată, schimbat acoperişul şi pictată din nou prin osteneala Consiliului parohial şi a preotului Costel Bodea.
Preoţi care au slujit:
Preotul Mihail – ctitor, preoţii Daniel, Contantin și Iftimie de la schitul Lapoș
Preotul Ştefan din Comăneşti până în jur de 1900
Pr. Manase Dumbravă de la Dărmăneşti.
Pr. Manase Dumbravă
Pr. Gheorghe Vartolomei
Pr. Alexandru Hagiu
Pr. Celan refugiat din Basarabia
Pr. Costel Bodea
Pr. Vasile Cojoc
Pr. Vasilică Arotopoaie
Pr. Victor Matei,
Pr. Mere-Albe Constantin
Pr. Palade Ionuţ-Eusebiu.
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
