Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
Sat Leontineşti, Localitatea Ardeoani, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul Leontineşti ce aparţine administrativ de comuna Ardeoani, este situat la 8 km distanţă de Moineşti (spre răsărit) şi este traversat de drumul naţional 2G pe o lungime de 2 km. Satul se află între dealurile Ţicău şi Kiricuş şi pe partea stângă a râului Tazlăul Sărat. Are un drum principal care trece prin centrul satului şi porneşte de la Poarta Leontineşti. Fiind un sat aşezat pe deal are uliţe înguste şi întortochiate; o parte din case sunt aşezate în locuri accidentate.
Aşezarea satului aici s-a făcut din timpul năvălitorilor, locuitorii aşezându-se pe locuri cât mai departe de artera principală şi cât mai camuflate. Flancat de cele două dealuri, dacă nu ar fi biserica care se observă ca o clădire măreaţă de la şoseaua care străbate partea nouă a satului (cea construită după 1950), nici nu ai putea să-ţi dai seama că prin acele locuri există un sat.
Numele satului se crede că vine de la primele familii ce s-au aşezat în aceste locuri de Leonte sau Leontin. Locuitorii satului sunt români, majoritatea fiind de religie ortodoxă; 193 de case din care 62 văduvi şi 131 familii de ortodocşi şi 5 familii aparţinând Cultului adventist de ziua a VII-a.
Lăcaşul de cult
Biserica parohială este construită întru cinstea „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” şi a fost ridicată pe locul unei vechi biserici construită din paiantă care a ars în întregime. Anul finalizării construirii a fost 1864.
Biserica este făcută din cărămidă şi piatră pe temelie de piatră, are ziduri groase care depăşesc 1,5 metri, tencuiţi atât în interior cât şi în exterior. Biserica este pictată de pictorul Jean Dumitrescu din Bacău în tehnica tempera. Este acoperită cu tablă zincată, are un turn mare paralelipipedic cu turlă tip bulb, în interiorul căruia se găseşte clopotul. Biserica privită în exterior are un aspect impunător şi bine proporţionat. A fost construită prin contribuţia şi munca enoriaşilor de meşteri necunoscuţi în timpul păstoririi pr. Constantin Soroceanu. Este aşezată pe un teren propriu în suprafaţă de 2925 mp donat de enoriaşi.
În 1912 această biserică găsindu-se într-o stare de deteriorare avansată i s-a făcut o serie de reparaţii cu ocazia cărora i s-a schimbat pridvorul din partea de apus spre miazăzi cu intrarea în pronaos. În 1938 când i s-a mai făcut o reparaţie, din cauza neglijenţei lucrătorilor, biserica a luat foc şi a ars, rămânând numai pereţii. Fiind însă asigurată, cu ajutorul primit de la asigurare şi de la autorităţile statului, s-a trecut repede la reconstrucţia bisericii şi astfel cu iniţiativa şi strădania preotului paroh din acele vremuri, pr. Gheorghe Şelaru şi prin munca şi contribuţia credincioşilor s-a reuşit ca în anul 1943 să fie sfinţită de Preasfinţitul Episcop al Romanului Lucian Triteanu, preot paroh fiind pr. Ioan Mocanu.
În 1958 datorită fundaţiei şubrede, i s-a făcut din nou o reparaţie de consolidare, construindu-se o subfundaţie şi stâlpi de beton armat şi contra forţi; i s-a reparat soclul, pereţii şi turnul bisericii care crăpaseră legându-se cu un brâu de beton armat; toate acestea în timpul păstoririi pr. paroh Constantin Popa.
Din 1958 bisericii i s-au mai făcut unele lucrări de înfrumuseţare şi reparaţii, astfel: în timpul păstoririi pr. Samuil Burlacu a fost schimbată tabla care acoperă biserica cu tablă zincată.
În 1992 tot în urma unor lucrări de înfrumuseţare, completarea pridvorului şi a pronaosului cu câteva desene religioase şi tencuire bisericii în exterior în tehnologia praf de piatră, în timpul pr. paroh Victor Matei, biserica a fost resfinţită de Preasfinţitul Eftimie Luca episcop al Romanului şi Huşilor atunci.
În 2000 s-a construit o clopotniţă separat de biserică sub grija pr. paroh Dumitru Burlacu şi a enoriaşilor.
În 2003 s-a schimbat catapeteasma bisericii deoarece cea iniţială relizată în 1940 se afla într-o stare de deteriorare avansată, cu una nouă din stejar sculptat cu motive simbolice teologic. Tot în acelaşi an s-au realizat străni noi şi tot mobilierul necesar (tertrapod, închinător la Maica Domnului, analog, sfeşnice) toate acestea au fost lucrate de meşterul Achiţei Ioan din Nemţişor com. Vânători Neamţ jud. Neamţ.
În 2007 toată tâmplăria bisericii a fost schimbată cu tâmpărie termopan şi tot în acelaşi an s-a construit un nou gard care împrejmuieşte cimitirul şi s-au realizat şi porţi noi. Toate acestea cu osârdia credincioşilor în timpul păstoririi pr. paroh Bârzu Sorin-Nicolae.
Biserica este înzestrată cu obiectele de cult necesare, nu posedă obiecte de metale preţioase s-au icoane şi cărţi cu valoare patrimonială.
Parohia are un cimitir parohial situat în curtea bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi posedă şi o casă parohială.
Preoţi care au slujit:
Pr. Ion și Pr. Ștefan (1772)
Pr. Constantin Grigoraș și Ioan Dragomir (1809)
Pr. Constantin Scorțanu
Pr. Constantin Soroceanu
Pr. Ioan Pricopie
Pr. Ioan Comănescu
Pr. Gheorghe Tudorache
Pr. Vasile Arhip
Pr. Costică Popa
Pr. Samoil Burlacu
Pr. Victor Matei
Pr. Dumitru Burlacu
Pr. Sorin-Nicolae Bârzu
Pr. Victor-Nicolae Matei 2017 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
În 1864 – sfințirea bisericii de către P.S. Nectarie Hermeziu
La 21 mai 1992 are loc resfinţirea bisericii de către P.S. Eftimie Luca
În anul 2001 are loc resfințirea bisericii de către P.S. Ioachim Băcăuanul.
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica „Sfinţii Voievozi”
Sat Dianca, Localitatea Ardeoani, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Ţinutul Dianca aparţine satului Leontineşti şi comunei Ardeoani din punct de vedere administrativ, iar bisericeşte de parohia Leontineşti; este situat în partea de răsărit a parohiei Leontineşti şi se întinde pe o lungime de 1 km, pe coasta dealului Ţicău şi dealul Diancei care se termină în râul Tazlăul Sărat. Are un drum ce duce din Leontineşti de la punctul numit Poarta Leontineşti, prin pădure spre satele Bucşeşti, Cornet şi Tescani, drum care trece prin mijlocul aşezării Dianca. Uliţele sunt înguste şi întortochiate iar, casele sunt aruncate pe deal prin locuri accidentate.
Aşezarea satului în acest loc este foarte veche, se crede că ar exista de pe vremea năvălirilor când românii s-au retras din calea năvălitorilor în aceste locuri.
Dianca cuprinde 30 de familii.
Lăcaşul de cult
Biserica din acest sat a fost construită în 1902/1903 – 1905 prin contribuţia enoriaşilor de meşterul Ion Tunaru şi cu osârdia pr. Paroh Vasile Arhip. Ea a fost construită pe locul unei vechi biserici făcută din paiantă şi vălătuci.
Actuala biserică este construită din lemn de stejar pe temelia şi soclul de piatră, tăbănuită cu scânduri de brad atât în interior cât şi în exterior. Biserica este acoperită cu tablă zincată, deasupra naosului are un turn făcut din scândură construit iniţial pentru clopot, dar clopotul se află separat într-o clopotniţă tot de lemn, construită în faţa bisericii. Biserica privită în ansamblul ei are un aspect simplu dar bine proporţionat, stilul fiind cel moldovenesc în formă de navă.
Catapeteasma este din lemn de brad şi tei, cu simple ornamentaţii sculpturale, cu stâlpi rotunzi sculptaţi de un meşter necunoscut. Catapeteasma este pictată de pictorul Nae Orăşanu din Râmnicul Sărat în 1905. Biserica a fost sfinţită pe 9 octombrie 1905 în timpul preotului paroh Vasile Arhip. În decursul timpului bisericii i s-au mai făcut unele reparaţii cu sprijinul enoriaşilor parohiei Leontineşti, ca de exemplu în 1958 în timpul preotului Constantin Popa sau în 1992 (revopsită) în timpul preotului Victor Matei.
Trecerea timpului a făcut ca biserica să aibă nevoie de intervenţia de urgenţă pentru a nu se deteriora irecuperabil. Astfel începând din 2003 până în 2007 în timpul păstoririi preotului paroh Bârzu Sorin Nicolae s-au demarat lucrări de renovare generală a bisericii, astfel în exterior a fost „îmbrăcată” cu lambriu din lemn lăcuit, pe un soclu de piatră.
S-a schimbat tâmplăria (cu tâmplărie de aluminiu şi termopan), pereţii de interior au fost placaţi cu rigips, conferind interiorului aspect de zidărie, realizându-se şi structurarea bisericii în tradiţionalul mod – tindă, naos, pronaos cu boltă şi altar.
S-a realizat o pictură neobizantină de doi pictori; Ion Cernat din Moineşti şi Vasile Grosu din Roman. Tot cu această ocazie a fost împodobită cu mobilier bisericesc sculptat de Constantin Olaru din Târpeşti-Petricani, judeţul Neamţ.
S-a construit şi un aghiazmatar în faţa bisericii, din lemn cu boltă pictată cu sfinţi români, iar în partea stângă se află Aşezământul Social Filantropic Sfinţii Mucenici Brâncoveni.
Cu binecuvântarea Lui Dumnezeu, pe 4 noiembrie 2007, în Duminica a XXII a după Rusalii, efortul tuturor s-a văzut încununat prin săvârşirea slujbei de resfinţire de către Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, în timpul arhipăstoririi Preasfinţitului Eftimie.
La sfânta liturghie arhierească au participat părintele protopop Petrea Moraru, un sobor numeros de preoţi, domnul Victor Diaconu primar al comunei Ardeoani, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi mulţime mare de popor.
Lângă biserică se află un cimitir. Aici sunt înmormântaţi credincioşi încă dinaintea construirea acestei biserici dacă luăm în considerare faptul că în biserică se găsesc câteva cărţi de slujbă scrise în alfabet chirilic datate 1764 şi 6 icoane din secolul al XIX-lea . Tot în acest cimitir se află şi mormântul preotului paroh Vasile Arhip cel care a ctitorit această biserică.
Preoţi care au slujit:
Pr. Ion și Pr. Ștefan (1772)
Pr. Constantin Grigoraș și Ioan Dragomir (1809)
Pr. Constantin Scorțanu
Pr. Constantin Soroceanu
Pr. Ioan Pricopie
Pr. Ioan Comănescu
Pr. Gheorghe Tudorache
Pr. Vasile Arhip
Pr. Costică Popa
Pr. Samoil Burlacu
Pr. Victor Matei
Pr. Dumitru Burlacu
Pr. Sorin-Nicolae Bârzu
Pr. Victor-Nicolae Matei 2017 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
4 noiembrie 2007 – resfinţirea bisericii de către P.S. Ioachim Băcăuanul
La data de 6 iulie 2014 – P.S. Ioachim Băcăuanul a sfinţit Aşezământul Social Filantropic Sfinţii Mucenici Brâncoveni
Obiecte de patrimoniu
Nu are.
