Biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului’’ și ,,Sfântul Nectarie din Eghina’’
Comuna Pârjol, Jud. Bacău
Istoricul Parohiei
Satul Pârjol este situat în partea de nord-est a municipiului Moineşti şi se întinde pe o lungime de 2,5 km pe DJ 156A pe malul drept al râului Tazlăul Mare. Satul este împărţit în trei părţi distincte: o parte la şosea, denumită linia I; altă parte, pe un drum paralel spre răsărit, numită linia a II-a; iar a treia parte pe deal. Primii locuitori s-au aşezat pe deal şi prima denumire a satului a fost Dimireşti. Pădurea care înconjura satul a luat foc şi a pârjolit totul în cale. De la această dată satul se va numi Pârjol.
Locuitorii satului sunt majoritatea creştini ortodocşi, existând şi 15 familii de romano-catolici. În ultimii 20 de ani numărul populaţiei a scăzut simţitor, în prezent fiind în sat aproape 50 de case nelocuite.
În sat a existat o biserica mai mică din lemn, in mijlocul cimitirului de astăzi, care a fost mutată în satul Tărâţa în anul 1935
Lăcașul de cult
Construcţia actualei biserici a început în vara anului 1914, iar sfinţirea s-a făcut la 9 noiembrie 1930 de episcopul Lucian al Romanului.
Planul pentru zidirea bisericii a fost întocmit de fostul preot Ioan Hanganu. Biserica este construită din beton armat, în formă de cruce, cu şapte turle cepiforme (trei mari şi patru mai mici). Stilul în care s-ar putea încadra construcţia este cel moldovenesc cu influenţă rusească. Catapeteasma a fost pictată în anul 1928 de pictorul ierodiacon Ghelasie Hulubaru. Icoanele împărăteşti ale Mântuitorului şi Maicii Domnului, sunt o copie după cele pictate de renumitul pictor Nicolae Grigorescu, care se află la muzeul mănăstirii Agapia.
În decursul timpului, biserica a suferit mai multe înnoiri şi reparaţii. Între anii 1995 şi 1997 s-a refăcut pictura în totalitate. În aceeaşi perioadă s-a realizat faţada în praf de piatră, s-au îmbrăcat turlele cu tablă şi s-au schimbat crucile ruginite cu altele de inox. În septembrie 1997, biserica a fost resfinţită de către PS Episcop Eftimie al Romanului.
În anul 2004 au început lucrările la casa praznicală şi s-au finalizat în 2006. Construcţia are în faţă o turlă în care s-a montat un clopot pentru cimitir.
În anul 2007 s-a pavat biserica cu marmură şi doi ani mai târziu s-a montat centrala termică.
În anul 2010 s-a înălţat o troiţă octogonală, împodobită cu pictură, pe locul sfintei mese a vechii biserici; s-a achiziţionat un policandru cu 30 de lumini din Grecia şi s-a recondiţionat policandrul vechi.
În anul 2011 au fost înlocuite ferestrele şi uşile bisericii.
În perioada martie-noiembrie 2013 a fost refăcută sfânta masă: s-a aşezat o placă nouă şi s-a placat piciorul cu marmură. Totodată s-a instalat o catapeteasmă nouă din stejar sculptat, păstrându-se icoanele vechi, s-au schimbat strana icoanei argintate a Maicii Domnului şi scaunul arhieresc, s-a făcut o strană pentru icoana Sf. Nectarie din Eghina (pictată la Mănăstirea Copou – Iaşi) şi o ramă pentru icoana Maicii Domnului – Portăriţa.
În data de 9 noiembrie 2013 are loc resfinţirea bisericii şi aşezarea celui de-al doilea hram, la propunerea şi cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, fiind ziua pomenirii Sf. Nectarie din Eghina precum şi ziua bisericii (se împlinesc 83 de ani de la prima sfinţire din 9 noiembrie 1930).
Preoți care au slujit
– Pr. Ioan Hanganu (-1927)
– Pr. Vasile Bujor (1927-1968)
– Pr. Nicolae Dragomir (1968-2013)
– Pr. Constantin Dragomir (2001 -).
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu:
– 9 noiembrie 1930 – PS Lucian Triteanu, sfinţirea bisericii
– 8 septembrie 1997 – PS Eftimie Luca, resfinţirea bisericii
– 17 aprilie 2001 – PS Ioachim Băcăuanul, hirotonia şi instalarea actualului preot
– 9 noiembrie 2013 – PS Ioachim Băcăuanul, resfinţirea bisericii
Obiecte de patrimoniu:
Nu sunt.
