Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”
sat Pietricica, comuna Strugari, județul Bacău
Istoric și așezare
Parohia Pietricica face parte din Protopopiatul Moinești, comuna Strugari, județul Bacău. Parohia cuprinde satele: Pietricica și Iaz.
Satul Pietricica este așezat în partea centrală a județului Bacău și se întinde pe o lungime de 1 km, pe coasta dealului numit „Dealul Pietrii” cu ulițe strâmte și neregulate. Locuitorii satului sunt români dintre care: 200 ortodocși și 100 catolici cu o populație totală de aproximativ 1800 de suflete.
Ortensia Racoviță scria că, în vechime denumirea satului era Turluiu, același lucru fiind susținut și de Corneliu Stoica în lucrarea sa „Valea Trotușului, Enciclopedie”. Prima atestare documentară a satului este din vremea domnitorului Bogdan Lăpușneanul (1568-1572), atunci când, în 1969, voievodul întărește lui Trifu și Tudosiei, soției sale, dreptul de stăpânire asupra unor părți din Turluiu.
Denumirea actuală a satului vine de la denumirea dealului pe care este așezat „Dealul Pietrii”. La sfârșitul sec. al XIX-lea, este amintit sub noul nume de Pietricica făcând parte din comuna Dealul-Nou, plasa Bistrița de Jos, numărând 104 familii (389 suflete).
Lăcașul de cult
Ortensia Racoviță scria că biserica din Pietricica este ridicată la anul 1879, aici slujind un preot și un dascăl. Nicolae Stoicescu amintea că sfântul locaș este din anul 1860.
Biserica a fost construită de către enoriașii satului, din lemn, pe temelie de piatră, cu formă de cruce, capitonată la exterior cu scânduri, în interior tencuită și văruită. Acoperișul este de tablă, aspectul exterior este simplu în stil moldovenesc, construită de meșteri cunoscuți. În anul 1966 bisericii i s-a adăugat un pridvor. Interiorul Bisericii este împărțit în altar, naos și pridvor, văruit și împodobit cu icoane. Catapeteasma este din lemn de tei sculptată și pictată de artiști necunoscuți la începutul sec. al XIX-lea.
În anul 2020, sub coordonarea Pr. Paroh Cărare Bogdan-Dumitru în incinta bisericii a fost ridicat un așezământ social-filantropic ce îi are ca ocrotitori pe „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”, sfințirea având loc pe data de 13 septembrie 2020 de către Pr. Costel Mareș, protoiereu al Protopopiatului Moinești și Pr. Eugen Ciprian Ciuche, protoiereu al Protopopiatului Bacău, alături de un sobor de preoți. De asemenea în anul 2022 la inițiativa Pr. Paroh Cărare Bogdan-Dumitru s-a început construcția unei capele mortuare, atât de necesară timpurilor actuale.
Nu există pisanie.
Preoți care au slujit
– Pr. Berza Eugen
– Pr. Chelariu Constantin
– Pr. Cărare Bogdan-Dumitru –
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu
– 2005 – P.S. Ioachim Băcăuanul – resfințirea bisericii
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”
sat Iaz, comuna Strugari, județul Bacău
Istoric și așezare
Iaz este un sat din comuna Strugari ce face parte din parohia Pietricica. Satul este așezat în partea de apus a parohiei și se întinde pe o lungime de 500 de metri pe valea pârâului Turlui, având ulițe strâmte și neregulate.
Prima atestare documentară a acestui sat este în timpul domniei lui Mihai Viteazu, când în timpul unei campanii în Moldova la 1600 a dat o luptă cu armatele moldovenilor și a polonilor în localitatea Iașcea sau Iaște. Acest lucru îl afirmă atât Nicolae Bălcescu, cât și Nicolae Iorga. Constantin V. Dumitru scria: „Localitatea aceasta Iașcea sau Iaște credem că nu este alta, decât Iazul, azi siliște pe Valea Turluiului, județul Bacău în preajma drumului vechiu ce duce de la Oituz, Valea Trotușului spre Roman-Bacău”. Autorul mai spunea că în vechime pe Valea Turluiului, era drumul ce ducea la Bacău și lega Valea Trotușului cu Valea Bistriței. Acest drum se poate vedea bine pe harta rusească de la 1839.
Locuitorii satului sunt români, dintre care 200 ortodocși și 10 adventiști. Ocupația principală a acestora este agricultura.
Lăcașul de cult
În satul Iaz există o „biserică călătoare”, care a fost ridicată în 1698 la Comănești. De aici a fost dusă la Leorda, iar în 1819 ajunge la Vermești, apoi, în 1935-1936, sfântul locaș este adus la Iaz.
Biserica este construită din lemn, acoperită cu tablă, pereții tencuiți și văruiți în interior și exterior. Exteriorul este unul simplu, având formă de corabie iar la nivelul acoperișului are patru turle, două mari și două mici. Catapeteasma și mobilierul bisericii a fost procurat de la parohia Șerbești-Roman și o parte de la parohia Vâlcele-Tg. Ocna. Pictura catapetesmei din lemn de tei sculptat este realizată la începutul sec al XIX-lea de către meșteri necunoscuți neavând o valoarea deosebită.
Construcția bisericii a început în anul 1936 și s-a continuat până în anul 1939 și din nou a reînceput în 1950 și a durat până în 1955 când a fost terminată și sfințită de către P.S. Teofil Herineanul. În incinta bisericii se află clopotnița, așezată în fața bisericii, construită din lemn, ce adăpostește două clopote.
Nu există pisanie.
Sfințiri, resfințiri, slujbe cu arhiereu
– 1955 – P.S. Teofil Herinenul- sfințirea bisericii
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.