Biserica cu hramul ,, Sfântul Gheorghe”
Poiana, Oraș Dărmănești, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul Poiana Uzului a fost aşezat la limita vestică a oraşului Dărmăneşti şi a judeţului Bacău, pe valea pârâului Uzu, în hotar cu judeţele Harghita şi Covasna. Aşezarea omenească Poiana Uzului are un trecut îndepărtat. Vechimea localităţii este sugerată şi dovedită de faptul că sătenii au adus cu ei şi transmis din generaţie în generaţie, denumiri de locuri, datini şi obiceiuri. Faptul că de la ei moştenim denumirile: Berzunţi, Bărzăuţa, Pârâul Romanilor, Platoul Romanilor, Castrul Romanilor – sunt dovezi că aşezarea exista în timpul stăpânirii romanilor în Transilvania şi existau relaţii între locuitorii de ambele părţi ale munţilor. Se pare că denumirea localităţii şi a pârâului principal Uzu vine de la ultimele popoare migratoare care au trecut prin depresiune pe la anul 1000 – „uzii”.
Lăcaşul de cult
Biserica din Poiana construită între 1762-1777 dovedesc că Poiana Uzului era o aşezare veche. A durat mult demolarea, transportul şi montarea bisericii din centrul satului Poiana – biserică mutată de la parohia Dărmănești. S-a păstrat hramul Cuv. Parascheva. Biserica a intrat în funcţie pe la 1777. A fost folosită fără întrerupere până în octombrie 1916 când a fost incendiată de ocupanţii maghiari în Primul Război Mondial.
Locuitorii satului s-au refugiat în localităţile Poduri, Bucşeşti, Cernu. Între 1918 – 1920 satul începe să se refacă. Prinţesa Elisabeta Ştirbei dă gratuit lemn fiecărui gospodar pentru a-şi reface gospodăria. În anul 1920 construieşte pentru poienari biserica cu hramul Sf. Gheorghe, în amintirea prinţului Gheorghe Ştirbei decedat în 1917, bolnav de tifos.
În anul 1960 se aprobă construirea unui baraj pe râul Uz pentru asigurarea apei potabile pentru mai multe localităţi. În această situaţie satul Poiana Uzului a fost strămutat cu tot ceea ce avea (biserică, scoală, gospodării) în anul 1969. Satul şi biserica au fost mutate pe noul amplasament din Dărmăneşti în Dumbravă. În jurul anului 1991 s-a început construirea unei case praznicale ce a fost dată în folosinţă în scurt timp. În anul 2003 s-a început costruirea unei anexe la casa praznicală, iar în anul 2004, casa praznicală s-a demolat pentru a fi construita pe locul acesteia una mai mare şi mai spaţioasă – sfințită pe 15 iunie 2014.
Biserica Sf. Gheorghe este construită din bârne de stejar, la interior este lambrisată cu lambriu de stejar, iar între bârne şi lambriu are bătute şipci de brad cu lut amestecat cu var pentru izolaţie. În general aspectul bisericii păstrează modelul bisericilor de lemn din zonă, acest lucru se vede mai ales prin planul în formă de cruce îmbinat cu cel treflat, dar mai ales cu brâul exterior din lemn sculptat care este întâlnit şi la alte biserici din lemn construite în aceeaşi perioadă.Biserica nu este pictată la interior, nu are abiecte preţioase şi nici nu este trecută în rândul monumentelor istorice. Pe pereţii exteriori are nişe în care sunt introduse icoane pictate pe lemn. Clopotniţa se află clădită pe naosul bisericii şi are intrare pe la exterior. Catapeteasma este din lemn de tei, aurită şi împodobită cu icoane pictate pe lemn, încadrată de o parte şi de alta de patru icoane mai vechi.
În 1994 s-a construit o casă praznicală din lemn şi s-a mărit biserica. Casa praznicală a fost construită cu meşteri din sat iar la mărirea bisericii s-a lucrat cu Dumitru Postolache din comăneşti ajutat de Stoica Traian şi Păscăluţă Gheorghe alături de alţi enoriaşi. Noul pridvor din piatră a fost clădit de meşteri de la Târgu Trotuş, aduşi de Milea Ghe. Gheorghe, care a ajutat biserica cu materiale şi bani, a donat cele două icoane mari din pridvorul bisericii.
Între ani 2019-2020 s-a ridicat Capela mortuară.
Preoţi care au slujit:
Pr. Constantin Moiceanu
Pr. Vasile Păscălin
Pr. Mihai Puşcalău după anul 1930-1946
Pr. Savin Rotaru 1946-1949/50
Pr. Părintele Bodea Costel 1949/50-1991
Pr. Angleş Nicuşor 1991-2003
Pr. Ghineț Ionel-Sebastian 2003-2015
Pr. Alixandrescu Andrei 2015-2020
Pr. Călin Irinel 2020 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
15 iunie 2014 – Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului – Sfințire asezămant social – filantropic
12 septembrie 2021 – Sfințirea Capelei mortuare de către P.C. Protopop Costel Mareș, alături de un sobor de preoți din Dărmănești
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”
Sălătruc, Oraș Dărmănești, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Satul Sălătruc este aşezat pe cursul mijlociu al pârâului Uz. Nu se ştie când s-a format aşezarea şi nici de unde provine denumirea. Cert este ca satul s-a dezvoltat mai mult pe fondul industriei din zonă: minierit, Fabrica Chimică, Fabrica de mobilă, Rafinăria, azi toate fiind închise.
Satul Sălătruc este un sat care se întinde pe o suprafaţă destul de mare, casele sunt împrăştiate, între case fiind intercalate şi incintele fabricilor de odinioară de aici. Fabrica de mobilă, Fabrica de oţet, câteva gatere.
Lăcaşul de cult
La început sălătrucenii mergeau la biserică în satele din jur, unde îşi ţineu şi mormintele. În anul 1992 a început construcţia bisericii în satul Sălătruc. Construirea bisericii a fost în grija unui comitet de consilieri în frunte cu Pr. Angleş Nicuşor. Aceştia au început să strângă banii necesari pentru începerea construcţiei la care s-au adăugat pe lângă contribuţia enoriaşilor la care s-au adăugat şi ajutoarele câtorva sponsori. Biserica este construită din lemn de stejar fasonat pătrat. Construcţia a durat până în 2000 şi a fost sfinţită în 2001. Este tencuită în interior pictată în frescă de către fraţii Paşcu.
Între anii 1991 – 2003 a slujit la această biserică Pr. Angleş Nicuşor, între anii 2003-2015 Pr. Ghineţ Sebastian, ambii preoţi având ca dascăl pe Gosav Jenică, iar între anii 2015-2020 Pr. Alixandrescu Andrei.
Din anul 2020 este paroh preotul Călin Irinel.
În anul 2006 în curtea bisericii s-a pus fundaţia pentru o casa praznicală, în 2007 s-a zidit şi s-a pus acoperisul urmând să fie acoperită cu tablă si finisată la interior si exterior. Constucția casei praznicale s-a făcut cu ajutoare materiale şi financiare adunate de la enoriaşi, la care au contribuit cu unele materiale şi Primăria Dărmăneşti şi câţiva sponsori. În data de 8 decembrie 2013 Așezământul social-filantropic cu hramul Sf. Muceniţă Filofteia, a fost sfințit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul.
Între ani 2019-2020 s-a ridicat Capela mortuară.
Preoţi care au slujit:
Pr. Angleş Nicuşor 1991-2003
Pr. Ghineț Ionel-Sebastian 2003-2015
Pr. Alixandrescu Andrei 2015-2020
Pr. Călin Irinel 2020 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
Septembrie 2001 Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului – Sfințire biserică
15 iunie 2014 – Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului – Sfințire asezămant social – filantropic
12 septembrie 2021 – Sfințirea Capelei mortuare de către P.C. Protopop Costel Mareș, alături de un sobor de preoți din Dărmănești
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
