Biserica „Sfânta Parascheva” Sărata
Localitatea Sărata, comuna Solonț, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Ortensia Racoviță scria că acest sat făcea parte, la sfârșitul sec al XIX-lea, din Plasa Tazlăul de Sus, comuna Solonț. Localitatea își ia numele de la izvoarele de apă sărată din apropiere, fiind așezată în continuarea satului Solonţ, spre est şi nord-est, pe valea pârâului cu acelaşi nume. Vatra de sat are o forma de treflă, din care două tentacule se deşfășoară de-a lungul pârâului Solonţ, iar al treilea de-a lungul drumului comunal DC 183A ce face legătura cu satul Cucuieţi. În partea de sud, satul este străbătut de pârâul Solonţ, ce curge pe direcția vest-est şi care primește o serie de afluenți de mai mică importanță.
Despre Sarata, Ortensia Racoviţă nota următoarele: „Sat al comunei Solonţ, îşi ia numele de la izvoarele din apropiere cu apă sărată. Se găseşte la o distanţă de 2500 m de satul Solonţ. Are o biserică clădită de locuitori la 1388, cu doi cântareţi şi o cârciumă”
Satul Sărata este o aşezare veche, întemeiată pe la jumătatea secolului al XVI-lea pe locul numit, „Deal la Peri”. Aici au venit câteva familii din străvechiul sat Cristeşti precum şi din Boldăşeşti, sate situate pe valea pârâului Colnuş, astăzi dispărute.
Satul Cristeşti este cea mai mare aşezare de pe teritoriul comunei Solonţ fiind atestat documentar la 2/3 noiembrie 6979 (1471) de către cancelaria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, fiind amintit şi în timpul lui Ştefăniţă Vodă (1518). Al doilea sat despre care am pomenit, Boldăşeşti, a fost atestat documentar la 5 februarie 1528, în timpul voievodului Petru Rareş.
Astfel, Sărata se constituie ca aşezare în urma deplasării câtorva familii din aceste sate. Au fost atraşi de locurile întinse de păşunat pentru vite, pădurea era mult mai aproape şi, în plus, erau mai feriţi din calea năvălitorilor. Trebuie menţionat faptul că, actualul amplasament al satului era acoperit la acea vreme de o pădure de foioase (mesteacăn, fag, carpen).
Lăcaşul de cult
Când noua aşezare a ajuns să numere 20-30 familii s-a simţit nevoia ridicării unei biserici. Era anevoios, mai ales iarna, să participe la oficierea actului divin în bisericile din Cristeşti şi Boldăneşti.
Şi aşa începe istoria bisericii noastre, ridicată de către enoriaşi în prima jumătate a secolului al XVII-lea pe locul numit, „Deal la Peri”. Nu se ştie ce formă a avut la început această biserică însă, ca toate construcţiile rurale de acest fel ridicate pentru a satisface necesităţile de cult ale unei comunităţi de 20-30 familii, ea nu depăşea mărimea unei case obişnuite. Materialul de construcţie a fost lemnul de stejar ce se găsea din abundenţă în această zonă. Este posibil ca ea să fi fost construită în tehnica „cumenilor orizontale” caracteristică bisericilor din lemn din România. Această tehnică făcea posibilă montarea şi remontarea lor, permiţând transportarea dintr-un sat în altul în funcţie de cerinţele practicării cultului creştin ortodox.
Tradiţia locală, consemnată de Aurel Popa în volumul „Sub semnul gulagului”, aminteşte de un preot, care vine din Transilvania pe la 1700. El fugise din Transilvania din cauza presiunilor făcute de autorităţile habsburgice în scopul de a trece pe românii ortodocşi la uniatism. Datele istorice confirmă această tradiţie.
Preotul găseşte bisericuţa ruinată şi împreună cu locuitorii o reclădeşte. Cei doi fii ai părintelui i-au urmat în slujire, fiind preoţi ai bisericuţei de pe „Deal la Peri”.
Biserica a rămas pe amplasamentul original până la începutul secolului al XIX-lea când populaţia satului, din cauza iernilor foarte friguroase şi a vântului care este foarte aprig pe înălţimile dealurilor şi-au mutat casele pe valea pârâului Solonţ. Tot aici a fost adusă şi biserica fiind reconstruită pe locul în care o vedem şi astăzi.
În „Dicţionarul geografic al judeţului Bacău” din 1895, Ortensia Racoviţă nota că biserica din satul Sărata ar fi fost construită de ortodocşi în 1888. Această dată însă nu este cea a construcţiei bisericii, ci a unei renovări radicale. Este posibil să fi fost un incendiu care să fi afectat biserica la acea dată. Se ştie că a fost finalizată şi sfinţită la 20 noiembrie 1888. Din documentele pe care le-am scos de la „Arhivele statului” din anul 1949, Biserica din satul Sărata este menționată pe amplasamentul actual încă de la anul 1850.
Forma bisericii era simplă, în stilul oriental moldovenesc având o singură turlă ce a servit şi ca clopotniţă. Materialul de construcţie este lemnul de stejar ales cu iscusinţă astfel că el şi astăzi este foarte rezistent. Avea încăperile tradiţionale ale bisericii ortodoxe, pronaos, naos şi altarul în formă pentagonală. Naosul este despărţit de pronaos de doi stâlpi aparenţi, prin cel din dreapta făcându-se şi accesul în turnul-clopotniţă.
În 1913 sub păstorirea preotului Ioan Comănescu (+1919) Biserica este din nou reparată cu cheltuiala locuitorilor din sat şi din vecinătate. Se primeşte ajutor din partea Administraţiei Casei Bisericii. Acum vechea catapeteasmă este înlocuită cu una nouă din lemn de tei, cu sculptură aplicată. Pictura catapetesmei, a strănii Maicii Domnului, a iconostasului a fost făcută în manieră bizantin-realistă de către Constantin Carp din Focşani. Fondul catapetesmei este vernil. Acelaşi pictor a zugrăvit şi Crucea Răstignirii din Sfântul Altar precum şi icoanele care altădată împodobeau biserica.
În 1929 este renovată radical de către preotul Teodor Postolescu ridicându-se tracul clopotniţei împreună cu trapeze, fiind sfinţită de către P.S. Episcop Lucian în prezenţa protopopului Toader Zota din Bacău însoţiţi de un sobor de preoţi ai cercului Tescani. Tot acum este pictat altarul şi pantocratul (bolta) de către pictorul amator Panaite Anghel, învăţător din Băhnăşeni. În rest a fost zugrăvită cu modele florale de către Constantin Gheorghiu din Moineşti. Sfinţirea sub preotul Teodor Postolescu a avut loc la data de 2 septembrie 1930. În 1964 s-a renovat zugrăveala din naos pe bază de ulei.
La exterior biserica era tencuită cu lut galben iar în partea de miazănoapte era tăbănuită cu scândură pentru a fi protejată de ploi şi zăpezi. Acoperişul era din şindrilă bătută în formă „solzi de peşte”. Odată cu renovarea din 1929-1930 au fost plantaţi împrejurul bisericii molizi care au rezistat până în anul 2009.
O altă intervenţie asupra artitecturii bisericii a fost în anii 1968-1972 în timpul Pr. Jenică Popa când a fost lungit pronaosul, extensia fiind construită din cărămidă şi i s-a mai adăugat un turn. Tot acum a fost pictată în tempera, direct pe tencuială întreaga biserică şi pronaosul.
În timpul părintelui Gălușcă Gabor Mihai (1979-2009) a mai avut loc o intervenție asupra bisericii, acesta repictând întreaga biserică în tehnica „frescă”- (pictor Dumitru Macovei și Constantin Ciapucă) și tencuind-o la exterior, fiind sfințită de Î.P.S. Eftimie Luca la 11 octombrie 1998. În anul 2002 s-a construit actuala clopotniță.
Din anul 1998 Biserica „Sf. Cuvioasă Parascheva”, Sărata devine biserică parohială (până la această data făcea parte din parohia Băhnășeni împreună cu biserica „Sf. Nicolae”, Borzești), având ca filie biserica „Sf. Nicolae”, Borzești.
În vara anului 2010 s-au început ample lucrări de reamenajare în biserică, fiind schimbată podeaua de lemn veche (care era putrezită și pe alocuri spartă) cu o șapă de ciment de 20 cm (consolidându-se totodată și biserica, deoarece aceasta nu are fundație, fiind sprijinită pe o talpă din lemn de stejar, care este așezată pe o bază de piatră, așa cum se construia în vremurile străvechi). Toată această lucrare a fost atent monitorizată de arhitect Drăghin Oana, care ne-a specificat să lăsăm deschise ocnițele laterale ale fundației pentru a se putea face aerajul bârnelor din lemn pe care se sprijină biserica. Peste această șapă s-a pus gresie porțelanată, care imită foarte bine marmura. Tot acum, s-a îmbrăcat catapeteasma veche de peste 100 de ani (confecționată din lemn de tei, cu sculptură aplicată pe fond vernil, pictura fiind făcută în manieră bizantin-realistă în 1913) și strana Maicii Domnului în foiță de aur și s-au restaurat toate icoanele de pe catapeteasmă, icoane ce datează din anul 1913, fiind opera pictorului Constantin P. Carp din Focșani. Întreaga lucrare a fost finanțată de familia Iosub Constantin și Sofica din Sarata.
Strănile din Biserică care erau foarte vechi (simple, fără sculptură și vopsite în verde) au fost înlocuite acum, cu altele noi, din lemn de stejar, confecționate la Târgu-Neamț, de sculptorul Ioan Foșalău. Tot acum s-au schimbat ușile de la intrarea în biserică și ușa de la altar, fiind lucrate în lemn de stejar de domnul Maftei Costel din Dofteana.
Tot în vara anului 2010 s-a schimbat întregul mobilier din sfântul altar: dulap-veșmântar, proscomidiar, jilț arhieresc nou sculptat în lemn de stejar de sculptorul Emanuel Ungureanu din Comănești, bancă cu spătar acoperit cu catifea și loc de depozitare pentru diferite obiecte bisericești, în special cărți de cult.
În perioada 2010 – 2018 s-a ridicat Așezământul Social-Filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” prin osteneala credincioșilor și sub păstorirea preotului Colpoș Răzvan.
În anii sus menționați s-au făcut ample lucrări de restaurare la biserica parohială constând în zugrăvirea întregului exterior al bisericii, iar la bază, de jur împrejur s-a adăugat un soclu nou zidit din ciment. Tabla de pe biserică care era toată ruginită a fost curățată, fiind dat un strat de grund protector peste care s-a vopsit cu vopsea maro-Lindab (fiind în ton cu tabla de pe Așezământul social filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” din incinta bisericii). Gardul metalic care împrejmuiește biserica a fost curățat și vopsit, adăugându-se alte două porți noi rulante, cu sistem de închidere electronic.
Preoţi care au slujit:
Preot D Ciosu
Preot Ioan Comănescu
Preot Teodor Postolescu
Preot Jenică Popa
Preot Mihai Gabor Gălușcă
Preot Colpoș Răzvan 2009 – 2019
Preot Liviu Huian 2019 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
1888: PS Melchisedec Ştefănescu
2 septembrie 1930 este resfințită de către PS Lucian
11 octombrie 1998 este resfințită de către PS Eftimie Luca
2001 vizită arhierească realizată de către PS Ioachim Băcăuanul
21 noiembrie 2010, Înaltpreasfințitul Ioachim înconjurat de un sobor de preoți și diaconi împreună cu P.C. Pr. Protopop Costel Mareș, a oficiat slujba de binecuvântare și sfințire a lucrărilor realizate. Tot atunci s-a binecuvântat și locul nouluiAșezământ social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel”care urma a se construi în parohie.
8 iulie 2018 resfințirea așezământului social filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” de către ÎPS Părinte Ioachim Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.
Biserica „Sfântul Nicolae” Borzești
Localitatea Sărata, Comuna Solonț, județul Bacău
Lăcașul de cult
„… biserica din satul Borzeștii lui Mariș, fără veleat. Din pomelnicul ctitorilor, însă, se vede că ea este durată la 1850 de către Iereul Iordache și diaconul Ioan Ciocan. Biserica este din lemn, în stare bunișoară acum, reparată cu vro patru ani în urmă”.
În Anuarul din 1909 se scria că biserica „e de lemn, s-a făcut de la 1817-1825; e în rea stare”. Datele de la Protoieria Moinești indică anul 1820 ca an al ridicării acestei biserici, iar anul 1837 ca an al târnosirii acesteia. Reparații capitale au avut loc în anii 1920, 1933, 1954, 2001.
În prezent este în desfășurare construcția unui așezământului social filantropic prin grija părintelui paroh Huean Liviu.
Preoţi care au slujit:
De-a lungul anilor au fost preoţi parohi:
Preot Mihai Gălușcă
Preot Colpoș Răzvan 2009 – 2019
Preot Liviu Huian 2019 –
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
În anul 2001 are loc resfințirea bisericii de către P.S. Ioachim Băcăuanul.
Obiecte de patrimoniu
