Biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”
Sat Valea Șoșii, comuna Poduri, județul Bacău
Istoric şi aşezare
Ca așezare umană, satul Valea Șoșii are o vechime foarte mare, pe teritoriul său fiind descoperite așezări preistorice din eneolitic, din cultura Cucuteni (mileniul V î.Hr.) amplasate în punctele: „Dealul Păltiniș”, „La Slatină” – „Grădina Iscu” și „Dealul Bujoarei”. Satul Valea Șoșii este continuatorul unui sat mai vechi, Măzănăiești, atestat în documente din secolul al XIV-lea, care a dispărut în urma „ciumei lui Caragea”, între 1812-1818. Satul Măzănăiești este menționat în documente vechi: 1399 – uric de la Ștefan II, 1440 – uric de la Ilie Voievod iar Anaforaua 740 din 18 martie 1848, emisă de Divanul Domnesc de la Iași și semnată de domnul Moldovei Mihail Grigorie Sturza din 1848, amintește de moșia Măzănăiești, de lângă Valea Șoșii.
Parohia este situată în partea central-vestică a județului Bacău și este străbătută de pârâul Șoșa (din termenul maghiar sós, care se pronunță „șoș”, adică sărat, deoarece de-a lungul pârâului Șoșa sunt mai multe slatini), prin sat curg și pâraiele Secătura, Săratului, Cernu, și găsim izvoare sărate prin prelungirea stratului de sare de la salina din Târgu Ocna, pe sub Munții Berzunți și izvoare sulfuroase (în locul numit „La Putoare”), fiind în legătură cu izvoarele minerale tămăduitoare de la Moinești. Așezarea se învecinează la nord cu satul Prohozești, la est cu Cernu, la vest cu satul Poduri, la sud cu comuna Berzunți și Mănăstirea „Sf. Sava” de la Buda (la o distanță de 5-6 km pe jos). Anul 2023 a adus modernizarea drumurilor din sat și asfaltarea drumului de acces spre biserică.
Satul Valea Şoşii este aşezat la poalele munţilor Berzunţi, lângă vârfurile Tarniţa (892 m) şi Runcu (763 m), acoperite cu păduri de stejar, mesteacăn, fag şi brad, relieful predominant fiind constituit dintr-o serie de dealuri, unele împădurite, altele cultivate, dintre care cele mai însemnate sunt: Dealul Bujoarei, al Secăturei, al Strâmbei, Dealul Păltinişului, Dealul Poduri, al Rediului. Așezarea are o altitudine între 500 m și 750 m, clima este temperat-continentală de deal, cu temperaturi medii anuale de +8 ºC, precipitațiile medii anuale: 900 mm. Vânturile predominante sunt cele din NV, iarna bate crivățul.
Lăcaşul de cult
După părăsirea vetrei satului Măzănăiești din pricina ciumei, la începutul secolului al XIX-lea, enoriașii s-au așezat în locația actuală, pe Valea Șoșii, construind aici o primă biserică din lemn, fiind menționată în anii 1840 și 1860. Aceasta a fost dezafectată, pe locul sfintei mesei a altarului fiind acum o construcție mică de piatră.
Biserica de piatră, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, a fost ridicată pe coasta care urcă spre Dealul Bujorii, prin efortul financiar al sătenilor, lângă biserica de lemn, în anul 1854, după cum scrie în Pisanie, sau 1860, după Anuarul Sfintei Episcopii a Romanului şi Huşilor din 1936. Biserica este construită în stilul moldovenesc şi are formă de cruce.
Biserica este zidită din piatră, zidul având grosimea de 1 m. Mai târziu s-a adăugat un pridvor lateral din cărămidă, cu intrarea dinspre sud. Acoperişul este din tablă.
Catapeteasma datează din anul 1881, este din lemn, nu este sculptată, fiind pictată în ulei. Culorile predominante sunt roșu închis şi auriu, nu prezintă valoare artistică deosebită. Pictorul este necunoscut.
Interiorul Bisericii a fost pictat în ulei în 1936 de pictorul Jean Dumitrescu, după pictura Mănăstirii Agapia, a lui Nicolae Grigorescu.
După cutremurul din 1977, Biserica a suferit avarii serioase, care au necesitat reparaţii capitale atât în exterior, cât şi în interior. Astfel, între anii 1980-1982, a fost refăcută pictura, tencuită exterior, construită troiţa din faţa Bisericii şi s-a împrejmuit cu gard de fier în faţă şi de lemn în rest curtea Bisericii. Aceste lucrări au fost coordonate de pr. Petrea Moraru.
Începând cu 1 septembrie 1995, Parohia Valea Şoşii s-a despărţit în două: Parohia Prohozeşti, având pe Pr. Moraru Petrea paroh şi Parohia Valea Şoşii, având paroh pe Pr. Hereş Ovidiu Daniel. În anii 1997-1998 s-a acoperit cu tablă şi s-a renovat exteriorul Bisericii. În decembrie 1999 s-a turnat din nou clopotul mare mărindu-se de la 180 kg la 215 kg, la Iaşi, contribuind substanțial pentru noul clopot grupul de tineri ai parohiei, care au donat banii de la colindat. Clopotul s-a sfinţit la 25 decembrie 1999. Acesta a fost montat într-o clopotniţă nouă, construită de enoriași din ţeavă, îmbrăcată în lemn, amplasată în punctul cel mai înalt al curţii Bisericii.
Alte lucrări importante: construirea așezământului din curtea bisericii, montarea de ferestre termopan la biserică și pridvor, încălzirea centrală, aerul condiționat, instalația de sonorizare, aleile de beton din curte, pictarea de noi icoane, înnoirea tuturor obiectelor de cult: veștminte, cărți de slujbă, sfinte vase; s-au construit 5 troițe la hotarele parohiei, de către enoriași. În anii 2022-2023 s-a construit o capelă mortuară.
Începând cu anul 2000 s-a început construcţia Aşezământului cultural-filantropic „Sfinţii Ierarhi Tămăduitori Nicolae şi Nectarie”, care cuprinde: 2 săli de mese de 60 de locuri, bucătărie cu sobe şi cuptor, bibliotecă şi sală de lectură, veşmântărie, cancelaria parohială şi baie. Din decembrie 2004, în acest așezământ au loc praznice la înmormântări sau sărbători. Tot aici se desfăşoară catehezele cu copiii şi cu adulţii.
Necesitatea de consolidare și sistematizare a terenului din fața bisericii, precum și dorința de a crea un spațiu liturgic pentru desfășurarea anumitor slujbe în aer liber, a dus la ideea ridicării unei construcții noi: o adevărată fortăreață pe piloni metalici, cu acoperiș din tablă, cu dimensiunile de 7 metri pe 9 metri. Toate lucrările de construcții, de drenare a apelor pluviale, consolidare a terenului și finisare, s-au făcut în primăvara anului 2016, de către familia Constantin și Elena Apreotesei. S-au adăugat, de asemenea, și donațiile venite de la alți enoriași, în mod deosebit familia Marius și Nicoleta Grigoraș.
Preoţi care au slujit:
Pr. Chiriac Zota,
Pr. Neculai Patrichi,
Pr. Dimitrie Patrichi-fiul său
Pr. Constantin Crişan (1923-1939)
Pr. Gheorghe Şelaru (1939-1976)
Pr. Petrea Moraru (1976-1995)
Pr. Ovidiu Daniel Hereş (1995 – .
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
Biserica a fost resfinţită în 1969 de Episcopul Partenie Ciopron al Romanului şi Huşilor, paroh fiind Pr. Gheorghe Şelaru.
În anul 1983, Biserica a fost resfinţită de către Preasfințitul Eftimie, Episcop al Romanului şi Huşilor, chiar în ziua hramului, „Pogorârea Sfântului Duh”
Altarul/Paraclisul de vară a fost sfințit pe 2 iulie 2016, de către părintele protopop Costel Mareș,
Obiecte de patrimoniu
Nu sunt.