Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugĂciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a Șapte ani de la naȘterea sa în Cer.
Ziua de 4 noiembrie are o rezonanŢĂ aparte în calendarul evenimentelor care reflectĂ viaŢa cultural-religioasĂ a personalitĂŢilor ecleziastice din Arhiepiscopia Romanului Și BacĂului, care au marcat timpul lor lĂsând moȘtenire posteritĂŢii profilul cucernic al arhiereului, învĂŢĂtor al cuvântului evanghelic, neobosit misionar Și vrednic slujitor, cu timp Și fĂrĂ timp, în „via Domnului” încredinŢatĂ de Hristos, Arhiereul cel veȘnic.
Evenimentul de astĂzi, ce încununeazĂ împlinirea a Șapte ani de când cel de-al 76-lea ierarh care a pĂstorit pe scaunul vlĂdicesc de la Roman a trecut din timpul convenŢional, în veȘnicia lui Dumnezeu, a fost marcat de pomenirea în cadrul Sfintei Liturghii a Șirului de ierarhi ce au asigurat neîntrerupt paternitate spiritualĂ credincioȘilor din Eparhia Romanului Și BacĂului, de-a lungul a peste 600 de ani de istorie ecleziasticĂ.
În atmosfera liturgicĂ solemnĂ prilejuitĂ de acest moment comemorativ, soborul slujitorilor a înĂlŢat rugĂciuni de pomenire în Catedrala arhiepiscopalĂ închinatĂ Sfintei Cuvioase Parascheva, sub protia PreasfinŢitului PĂrinte Timotei Prahoveanul, delegatul Preafericitului PĂrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care, la final, a adresat celor prezenŢi cuvânt de pioasĂ aducere aminte în care a reliefat câteva dintre darurile pe care le-a avut venerabilul arhiepiscop Eftimie:
Oamenii au daruri felurite Și dacĂ privim în istoria Arhiepiscopiei Romanului, cea care are mai bine de Șase veacuri de istorie, vom descoperi chipurile unor ierarhi cu viaŢĂ sfântĂ, alŢii cĂrturari, scriitori, cronicari, alŢii buni administratori, chivernisitori ai casei lui Dumnezeu. Printre aceȘti 77 de ierarhi ai Eparhiei ÈšĂrii de Jos a Moldovei, cu reȘedinŢa la Roman, PreasfinŢitul Eftimie, devenit arhiepiscop la vârsta de 95 de ani, a avut câteva daruri speciale. În primul rând consider cĂ a fost blând Și smerit cu inima împlinind cuvintele Mântuitorului: „ÎnvĂŢaŢi de la Mine cĂ sunt blând Și smerit cu inima” (Matei 11,29). A avut darul prieteniei pe care l-a cultivat încĂ din vremea studiilor seminariale Și apoi teologice. Astfel, el a fost prietenul apropiat al Patriarhului Teoctist încĂ din vremea seminarului de la Cernica. De asemenea, a fost prieten cu arhiepiscopul Râmnicului, Gherasim, colegul sĂu, care Și el a trecut la Domul la vârsta de 99 de ani. A avut Și alŢi prieteni printre monahi în perioada când a vieŢuit la mĂnĂstirile Slatina, BistriŢa, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Și în alte locuri pe unde a trecut, cĂutând sĂ facĂ mereu bine. A avut Și alte daruri, între care amintim faptul cĂ a fost primitor, binevoitor, deschizând larg uȘile reȘedinŢei sale Și ale eparhiei pentru oaspeŢi care erau în trecere sau care s-au stabilit aici în vremuri de încercare pentru ei, cum a fost arhiepiscopul Adrian Hriscu. Cea mai mare calitate a lui a fost bunĂtatea inimii, împlinind aceasta din dorinŢa de a se asemĂna cu Dumnezeu. Credem cĂ Arhiepiscopul Eftimie Luca a dus cu el la Dumnezeu multe fapte bune Și s-a întâlnit cu prietenii sĂi, cu mulŢimea monahilor, pe care i-a ajutat, de la care a învĂŢat Și cĂrora le-a Și scris viaŢa.
DupĂ momentul liturgic, alŢi patru ierarhi s-au adĂugat în rugĂciune sĂvârȘind slujba Parastasului pentru sufletul ierarhului de pioasĂ amintire Eftimie Luca. Soborul ierarhilor din care au fĂcut parte PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei BucureȘtilor, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului Și BacĂului, PS Ignatie, episcopul HuȘilor, PS Andrei, episcopul Covasnei Și Harghitei, în frunte cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei Și Bucovinei, într-o atmosferĂ de adâncĂ trĂire Și cucernicĂ sobrietate, a înĂlŢat rugĂciuni de iertare pentru fratele întru slujire arhiereascĂ trecut în veȘnicia lui Dumnezeu, Eftimie Arhiepiscopul, dupĂ patru decenii de vrednicĂ slujire Și aproape 100 de ani de viaŢĂ.
În cuvântul adresat preoŢilor Și credincioȘilor, ÎnaltpreasfinŢitul PĂrinte Mitropolit Teofan a vorbit despre virtuŢile generaŢiei din care a fĂcut parte Arhiepiscopul comemorat, despre bunĂtatea sa proverbialĂ Și despre suferinŢele Bisericii din acele timpuri:
Acum Șapte ani, din mila lui Dumnezeu, dupĂ o viaŢĂ frumoasĂ Și mult ostenitoare, robul lui Dumnezeu, ÎnaltpreasfinŢitul PĂrinte Eftimie a pĂȘit în veȘnicia, slava Și mĂreŢia ÎmpĂrĂŢiei Preasfintei Treimi. El a fĂcut parte dintr-o generaŢie minunatĂ, generaŢia pĂrinŢilor Teoctist Patriarhul, Gherasim Arhiepiscopul, Pimen Arhiepiscopul. O generaŢie nĂscutĂ Și educatĂ în prima parte a veacului trecut, crescutĂ duhovniceȘte în sfinte mĂnĂstiri în perioada interbelicĂ. Apoi, în perioada cea grea a regimului de dupĂ rĂzboi, a dus crucea misiunii Bisericii în context ostil, cu foarte multe greutĂŢi, încercĂri Și obstacole. AceastĂ generaŢie avea înrĂdĂcinatĂ în fiinŢa ei duhul SfinŢilor PĂrinŢi Și, de asemenea, o anumitĂ încredinŢare în lumina lui Dumnezeu. Adesea vorbeau între ei spunându-Și unul altuia cĂ lumea nu începe cu ei Și nu se încheie cu ei. Aveau conȘtiinŢa cĂ sunt doar o verigĂ din lanŢul cel mare, minunat Și tainic al istoriei, lucru Și stare sufleteascĂ ce le-a oferit o anumitĂ negrabĂ, o liniȘte Și încredinŢare în lumina lui Dumnezeu. El face parte dintr-o generaŢie de arhierei care a lĂsat în urmĂ acest sentiment al bunĂtĂŢii. „Ai fost un om bun PĂrinte!” era cuvântul Și starea sufleteascĂ a credincioȘilor eparhiei acum Șapte ani, în aceastĂ catedralĂ, în faŢa trupului ÎnaltpreasfinŢitului Arhiepiscop Eftimie. El a plecat la ceruri, iar de acolo, din înĂlŢime, priveȘte spre Eparhia sa, se bucurĂ de faptul cĂ viaŢa misionarĂ, duhovniceascĂ Și edilitarĂ continuĂ sub oblĂduirea ÎnaltpreasfinŢitului PĂrinte Ioachim, se bucurĂ Și vĂzându-vĂ pe dumneavoastrĂ Și pe noi în aceastĂ catedralĂ, nu departe de mormântul unde odihneȘte întru aȘteptarea învierii. Din înĂlŢimea cerului el ne spune: „Nu vĂ pierdeŢi nĂdejdea, eu am trecut prin vremuri grele! Nici vremurile voastre nu sunt uȘoare. AveŢi încredere în Dumnezeu! PĂstraŢi unitatea Bisericii, cĂci toate celelalte se pot împlini. FiŢi buni, iertĂtori, generoȘi, cĂci aceasta este zestrea cu care ne prezentĂm înaintea lui Dumnezeu”.
DupĂ cuvântul PĂrintelui Mitropolit Teofan, ÎnaltpreasfinŢitul PĂrinte Ioachim a vorbit despre recunoȘtinŢa pe care fiii Și fiicele eparhiei o poartĂ Ierarhului comemorat, dar Și despre virtuŢile care au constituit în timp chipul sĂu duhovnicesc, devenit model pentru creȘtinii de astĂzi, în contextul greutĂŢilor Și încercĂrilor de orice fel:
Doresc sĂ aduc mulŢumire lui Dumnezeu pentru faptul cĂ am fost cei care ne-a rânduit Dumnezeu sĂ fim în preajma acestui om minunat care a marcat timpul sĂu ca nimeni altul. Acesta nu a fost unul tocmai propice pentru BisericĂ, ci a fost un timp de nestatornicie, de nesiguranŢĂ Și de teamĂ care se instala în sufletul fiecĂruia.
Eftimie Arhiepiscopul a fost cel care a întĂrit pe fiecare cu chipul sĂu iconic care totdeauna era zâmbitor, dar care purta Și greutatea datoriei pe care o avea fiind foarte conȘtient faŢĂ de ierarhii Sfântului Sinod, faŢĂ de preoŢi, de cĂlugĂri Și cĂlugĂriŢe Și faŢĂ de bine credincioȘii creȘtini ai acestei Eparhii. ÎnaltpreasfinŢitul Eftimie a Știut sĂ rĂscumpere timpul, adicĂ sĂ transfigureze vremea cĂci zilele rele au fost, sunt Și vor fi.
El a fost un model care dĂdea nĂdejde Și încredere indiferent de circumstanŢele timpului care se derula. Nu mai este aici de Șapte ani, dar memoria lui este vie. De la înmormântare Și pânĂ acum Șiruri neîntrerupte de preoŢi Și credincioȘi vin Și Ţin candela aprinsĂ permanent, iar florile nu s-au ofilit niciodatĂ pe mormânt. Acest popas duhovnicesc pe care îl marcĂm astĂzi nu este un sfârȘit, ci un nou început al cinstirii înaintaȘilor. Doar aȘa înseamnĂ cĂ ridicĂm cĂrĂmida cea vie dĂruitĂ nouĂ de ProvidenŢĂ ca sĂ o punem la edificiul spiritualitĂŢii înaintaȘilor noȘtri. Sufletul lui este aȘezat în GrĂdina Raiului Și se bucurĂ cu toŢi drepŢii Și cu toŢi ierarhii unde participĂ la Liturghia cosmicĂ ce este slujitĂ de Arhiereul cel veȘnic, Mântuitorul Iisus Hristos, cel pe Care L-a iubit pe pĂmânt Și cu Care s-a întâlnit în Cer, Și sper cĂ Hristos s-a recunoscut în el Și în faptele pe care le-a fĂcut pe pĂmânt, în viaŢa aceasta.
Apoi, soborul slujitorilor, în glas de cântĂri funebre Și sunet de clopot, acompaniat de credincioȘi cucernici, s-a deplasat în procesiune, din Catedrala arhiepiscopalĂ spre mormântul ierarhului comemorat, aflat în latura de NE a incintei Centrului eparhial, acolo unde se odinesc alŢi doi vrednici ierarhi ai Romanului, arhiereul Ilarion Mircea BĂcĂuanul Și episcopul Lucian Triteanu. Aici, la cĂpĂtâiul Arhiepiscopului Eftimie cel Bun a fost sĂvârȘitĂ slujba Trisaghionului, care a încheiat evenimentul comemorativ din aceastĂ zi, înscriind o paginĂ de cronicĂ ecleziasticĂ, ce va rĂmâne reper spiritual pentru istoria Eparhiei Romanului Și BacĂului.
